Îmi plac tîrgurile de carte. Începînd cu miraculoasele tîrguri nouăzeciste de la Teatrul Naţional din Bucureşti, la cele de la Geneva, Paris sau Madrid, o dată chiar la Istanbul – de cîte ori am ajuns într-un asemenea loc am trăit trepidaţia aceea inexplicabilă, fiindcă, în fond, e vorba mai mult de negoţ decît de carte, de edituri şi abia apoi de scriitori, de minunate obiecte cu coperţi şi abia apoi de literatură. Săptămîna trecută am fost invitată – de Oficiul Federal German pentru Străini şi Goethe Institut – la Tîrgul de Carte de la Leipzig şi iar n-am rezistat trepidaţiei. Am fost copleşită, recunosc, de amploarea lucrurilor, de imensitatea spaţiului ingenios garnisit cu cărţi de toate felurile, de avalanşa (pe care n-am mai văzut-o nicăieri) de cititori entuziaşi de toate vîrstele, de adolescenţii în costume manga (un fenomen nipono-nemţesc de amploare în ultimii ani). Cum zicea, chiar în prima zi, scriitorul austriac Martin Pollack, curatorul programului „tranzyt“ de introducere a literaturilor din Polonia, Ucraina şi Belarus în Germania, „20% din populaţia Germaniei nu citeşte, şi asta e o tragedie“. Dar ceilalţi 80% citesc, iar zilele trecute se aflau cu toţii la Leipzig!

DE ACELASI AUTOR Mărunte apocalipse „Un canto para la cultura” Atac la cadru O CasandrăProbabil seara cea mai trepidantă din această săptămînă densă a fost cina literară de la Seeteufel, un mic restaurant pe malul unui lac invizibil, căci era întuneric. Ni se sugerase în corespondenţă să jucăm jocul prezentărilor reciproce alegînd, fiecare, prima frază din cartea preferată. Eram aşadar avertizaţi – un grup eterogen de scriitori, jurnalişti, critici literari şi freelanceri din toată lumea –, dar după aperitivul bine stropit cu chardonnay, după introducerea riguroasă (în cifre) şi plină de umor a domnului Uwe Wolfgang Heye, şeful Departamentului de proiecte Interregionale şi Arte