Domnul Becali, numit memorabil de un jurnalist un fel de „furuncul al capitalismului“, a venit din comunism într-o zonă nebuloasă de acumulare primitivă de capital, specifică anilor ‘90. Ascensiunea acestui om către poziția de deținător al celui mai iubit club de fotbal al țării și europarlamentar ne descrie într-un fel simetric coborârea discursului public din această țară.
După Revoluție, domnul Becali și-a început ascensiunea, pornind la drum cu un Mercedes adus din Germania. Societatea românească se trezea din comunism și cumpăra blugi turcești. Domnul Becali, ca fost oier, avea banii la teşcherea. Puțin mai târziu, domnul Victor Babiuc devenea la un moment dat ministru al apărării. Acesta a decis să facă un schimb de terenuri care s-a judecat și răsjudecat ani de zile și astăzi formează baza condamnării personajului. Personaj care a fost întins că o pastă de dinți pe tot ecranul, dimineață, la prânz și seară - în breaking news-uri, în emisiuni sportive, în ciuda unor derapaje, cum ar fi insulte adresate în direct unei jurnaliste și a înjurăturilor suburbane adresate altui jurnalist din trustul Intact.
„Te-am scos din pușcărie, fără mine erai în pușcărie. Limitează-te! Nu ți-am cerut onorariu pentru pușcărie. Nu mai râde. Abține-te, te-am scos din pușcărie. Nu-ți ridica fustele la televizor!“, îi transmitea avocatul domnului Becali, spre deliciul audienței și probabil delirul telespectatorilor. Pentru că, românii uită repede, Gigi Becali a mai fost salvat dintr-o situație limită, de pușcăria în care a reajuns azi. Avocatul - puțini își mai amintesc - se numește Aurelian Pavelescu și astăzi este responsabil, împreună cu Mihai Răzvan Ungureanu, după nimicirea PNȚCD-ului, de o reconstrucție politică ce se intitulează, cum altfel, ceva cu Dreptate și Adevăr. Răspunsul domnului Becali, similar cu cel al președintelui Băsescu - inventatorul frazei „ăla