La 25 decembrie 1989 avea sa se consume ultima executie din Romania. La putin timp dupa impuscarea sotilor Ceausescu, pedeapsa cu moartea avea sa fie abolita.
Acuzatia sub care au fost trimisi in judecata si condamnati Nicolae si Elena Ceausescu avea sa fie si cea mai grava din istoria regimului care le purtase numele: genocid. Procesul lor, asa cum avea sa consemneze istoria si sa ramana in constiinta publica, a fost unul atipic. Cei doi nu au avut parte de caile ordinare si extraordinare de atac impotriva sentintei. De asemenea, sentinta a fost pusa imediat in executare, asa cum nu se mai intamplase niciodata pana atunci in cei 25 de ani cat au condus destinele tarii.
In ziua de Craciun - o alta pricina de controversa si, in fond, un alt semn prost pentru sanatatea schimbarilor prin care trecea tara - Nicolae si Elena au fost dusi in fata tribunalului revolutionar. Au fost judecati sumar, dupa o procedura atipica si in vederea unei sentinte parca dinainte date. Judecatorul care a dat verdictul avea sa se sinucida nu la multa vreme, chinuit de remuscari.
Dictatorul si consoarta au fost imediat legati si dusi langa zidul cazarmii din Targoviste, unde i-a ciuruit un pluton de executie format din cativa parasutisti. Cei doi sunt singurii condamnati din acei 25 de ani ai regimului care n-au fost executati la Rahova sau la Jilava. Si pro-babil, singurii carora nu li s-a pus in vedere ca au dreptul la o ultima dorinta. Desigur, aceasta a fost sentinta cea mai controversata si totodata cea mai importanta. A schimbat istoria.
DOSARUL
Dosarul procesului sotilor Ceausescu este si el un document controversat. Se pare ca nici n-a existat, ci documentele urmaririi penale si cercetarii judecatoresti au fost intocmite post-factum. Ca si cum asta n-ar fi fost de ajuns, anul acesta, in timp ce Jurnalul National "dezgropa"
