Liverpool si AC Milan au demonstrat, miercuri seara, ca hotarul care desparte sportul de arta se poate subtia pana la disparitie. Spectacol, dramatism, fantezie, culoare au fost cateva dintre Liverpool si AC Milan au demonstrat, miercuri seara, ca hotarul care desparte sportul de arta se poate subtia pana la disparitie. Spectacol, dramatism, fantezie, culoare au fost cateva dintre atributele necesare pentru a descrie un joc de fotbal. La fel cum o pictura sau o sculptura poate fi admirata de nenumarate ori, la fel si finala Ligii Campionilor are avantajul de a-si pastra spectaculozitatea si dramatismul la fiecare vizionare. Presa engleza a comparat partida cu o povestire scrisa de H.G. Wells. O pagina de literatura fantezista si antrenanta. Triumful lui Liverpool nu a fost insa o pagina de literatura engleza, ci una universala. La spectacolul anglo-italian au contribuit fotbalisti din 16 tari care au jucat intr-un un meci in care fotbalul si-a depasit conditia de sport. Uriasa coproductie are toate sansele sa fie considerata cea mai buna din toate timpurile. Daca ar exista un Oscar al fotbalului, finala dintre AC Milan si Liverpool ar lua 10 statuete din 11 nominalizari. A unsprezecea statueta ar putea lua drumul Moscovei, a carei reprezentanta, TSKA, a dovedit saptamana trecuta, in finala Cupei UEFA, ca si rusii pot fi artisti. Pentru noi, romanii iubitori de fotbal, partida de la Istanbul putea fi privita in doua moduri. Fie ca o pelicula SF, in care extraterestrii isi exercita pe pamant puterile supranaturale, fie ca un manual de fotbal televizat din care am putea invata ceva. Din pacate, lectia predata miercuri seara este prea avansata pentru a fi inteleasa de cei care au lipsit prea mult de la scoala. Vazand in ce mizerie se desfasoara ultimele etape ale Diviziei A, ne dam seama singuri de ce, in timp ce in Europa fotbalul e arta, la noi a ramane in continuare d