Personaje:
Edith Jackson
Sam Jackson
TABLOUL 4
O umbră trece prin dreptul ferestrei. Edith se sperie.
Edith: Sam! L-am văzut pe Malcolm!
Sam: Dragă, eşti obosită! Malcolm s-a prăpădit de mai bine de zece ani.
Edith: El a fost, ţi-o jur! I-am recunoscut mustaţa pe oală de care era atât de mândru.
Sam: Ai halucinaţii! N-ar trebui să mai bei.
Edith: N-am băut decât un păhărel. Doar ai văzut.
Sam: Poate ai mai băut unul înainte de-a veni eu şi ai uitat.
Edith: Mă ştii pe mine prietenă cu băutura?
Sam: Asta cam aşa e. Dar ţi s-a părut. Malcolm a fost un om blând, bun de pus la rană. Nu s-ar ţine el de farse de astea, ca să bage lumea în sperieţi.
Edith: Ai uitat ce-a făcut atunci când a fost la noi? A pus pe masă o broscuţă de tablă, o jucărie din alea cu un resort, care le face să sară. Doamne! Ce m-am speriat, când mi-a aterizat în farfuria cu supă!
Sam: A fost o glumă nevinovată. Eu unul nu m-am speriat. Chiar am izbucnit în râs.
Edith: Aşa e! Acum mi-aduc mai bine aminte. Să-ţi fie ruşine, Sam! La inima mea nu te-ai gândit.
Sam: Numai la ea mă gândesc zi şi noapte!
Edith: Bine, dacă n-a fost Malcolm, cine să fi fost?
Sam: N-a fost nimeni.
Edith: Ucigaşul?
Sam: Cred că l-au prins demult. Cu atâtea filtre ale poliţiei... N-avea cum să scape.
Edith: Nu vrei să verifici?
Sam: Nu mai ies în ploaie nici să mă tai.
Edith: Te rog!
Sam: A fost doar o părere.
Edith: Atunci sună la poliţie şi vezi dacă l-au prins pe criminal.
Sam: Pe cine să sun? Nu mai cunosc pe nimeni.
Edith: Totuşi...
Sam: Nu înţelegi, Edith? Toţi foştii mei colegi s-au pensionat. Iar pentru cei care sunt acum acolo eu sunt un străin. Cum să-mi comunice informaţii de o astfel de gravitate? Ce să le spun? Aici Sam Jackson... Raportaţi-mi situaţ