Insist asupra unui aspect de coloratură: denumirile unora dintre expozanţii strânşi vreme de cinci zile în halele din complexul Romexpo.
Un târg de carte nu e neapărat un obor cultural. Fiecare se apropie de eveniment conducându-şi alaiul aşteptărilor. Unul vrea autografe, altul romane. Unul vânează celebrităţi pentru fotografiere, altul ţinteşte reduceri de 15 sau 20 la sută. Unul se (re)împrieteneşte cu litera scrisă, altul încearcă simple frisoane mondene. Unul vine pentru lansări, altul pentru mititei şi bere. Dar Bookfest poate fi şi altceva. Dacă ai exerciţiul plimbării de la un stand la altul, poţi culege impresii fără legătură cu portofoliul uneia sau alteia dintre edituri. Impresii care fac din Bookfest locul unei surprinzătoare înveseliri. Ştiu, tentaţia primă e să vorbeşti despre carte în clişee şi în formule bătătorite. Adică s-o cobori şi să faci din ea un lucru solemn, indigest şi plicticos. Tocmai de aceea insist - inutil? poate; amuzant? sper - asupra unui aspect de coloratură: denumirile unora dintre expozanţii strânşi vreme de cinci zile în halele din complexul Romexpo.
Atrage atenţia, bunăoară, grupul editurilor botezate lăcrămos, cu apropouri plasate la graniţa dintre livresc şi ridicol. Ele fac trimitere la un românism blegit, asupra căruia tentativele de înviorare nu par să aibă efect, precum şi la metafizica de frizerie sau de birt. Aici intră oftaturi editoriale din categoria Memoria pământului românesc, Cununi de stele, Credinţa strămoşească, Amurg sentimental sau Grai şi cuget. Nici nu ştii foarte bine dacă te afli în faţa unui nume de editură, a unei emisiuni radio sau a unui sughiţ patriotard. O altă formă de inadecvare vine din botezarea editurii cu numele patronului. Pe acest palier domiciliază, cu forme legale în imobilul caraghioşilor, Editura Ploscău, încurajată de ideea că, la urma urmelor, Gallimard, Knopf sau Bom
