În  valul de declaraţii anti- occidentale care pare să domine România, observaţiile  Ministrului Culturii legate de două dintre marile personaje politice feminine ale ultimilor decenii nu  fac  notă discordantă. Dimpotrivă- ele  indică  influenţa  unei ideologii  împărtăşite de o parte dintre exponenţii actualei guvernări.

Cu siguranţă, Margaret Thatcher şi Angela Merkel nu pot fi  recomandate drept reperele valide de carieră pentru femeile ce aspiră să servească   binele comun în România, după cum nu pot fi exemplu nici pentru bărbaţii care s-ar dedica aceluiaşi scop. Şi aceasta din simplul motiv că valorile şi  aspiraţiile lor nu  au nimic în comun cu realitatea unei Românii politice întemeiate pe  selecţia defectuoasă şi clientelară a elitei guvernante. A- ţi propune  să fii ales membru al parlamentului spre a deveni conducător de partid, prim- ministru ori preşedinte, ca femeie, este inimaginabil într-o Românie în care prezenţa politică a femeilor este redusă la postura de element decorativ, destinat să salveze aparenţele.

A gândi şi urmări o politică a curajului moral şi fermităţii economice, politică inspirată de femeile   la care se referea ministrul  culturii, este irealizabil într-o Românie în care televiziunile propun ca divertisment o formă odioasă şi inacceptabilă de terfelire a demnităţii feminine. A invoca  pe Margaret Thacher sau Angela Merkel într-o Românie în care ideea egalităţii de gen rămâne marginală ar fi o dovadă de naivitate .Firesc ar fi să ne reamintim, însă, de defilările în costume de baie orchestrate de primarul Constanţei la referendumul de demitere a preşedintelui  sau să ne  revină în memorie rolurile înjositoare la care sunt condamnate femeile  de cele mai multe ori în România profundă, acela de sclave casnice, fără orizont profesional independent.

În cele din urmă, fiecare dintre naţiuni se construieşte, etic, pri