Ajungem acum sa vorbim despre cum se raspunde sau cine trebuie sa raspunda la asemenea sensibilitati gasind cele mai nimerite cai de satisfacere a lor. Ca aceste cai sunt mai multe, iar gasirea lor conditioneaza foarte mult credibilitatea si pe plan intern si pe plan international, am consemnat in cele dezvoltate mai inainte: Democratia este o stare de existenta menita sa satisfaca modul cum persoana umana sau persoanele colective ale comunitatilor isi inteleg aspiratiile de libertate, de independenta, de drepturi biologice, drepturi cetatenesti si drepturi de proprietate transmisibila, care este prima dintre legaturile omului cu viitorul prospectat funciar de constiinta lui. Fiind o stare si nu doar un statu-quo, presupunand si deosebiri in functie de psihologia sociala la care se adapteaza, ea ajunge a avea la modul concret diferite cai de aplicabilitate, diferite cai de punere in practica si diferite cai de conjugare cu modalitatile sau masurile administrarii publice a unei comunitati si gestionarii politice a formelor in care ea exista si evolueaza.
Si, chiar daca astazi, exagerand valabilitatea convingerilor prezente, aceasta conjugare a existentei democratice dintr-o societate se face, aproape implicit cu statul de drept, daca suntem realisti si rationali si tot ne-am permis cam prea mult sa apropiem secularul masurilor democratice pe care le reclama in existenta ei omenirea de vesnicia credintei, acordand celei dintai, chiar daca mai mult sentimental decat argumentativ, ceva din aura transcendenta a celeilalte, trebuie sa ne dam seama ca tocmai aceasta conjugare e latura seculara, trecatoare si chiar perisabila, democratia avand o proiectie mult mai mare in timp decat statul de drept. Fiind o aspiratie perena, diacronic ea isi va gasi diverse forme pragmatice de aplicabilitate sociala; dar la fel si sincronic, in diversitatea spatiului geopolitic, t
