Politistii aleg alte meserii; statisticile arata o veritabila hemoragie a Ministerului de Interne, care pierde angajati de valoare. Tot mai multi politisti au ales avocatura, pentru ca, in ultimul timp, nu cistiga pe masura eforturilor depuse.

Dar pe linga salariile mici - care sint la baza multor cazuri de coruptie - profesia de politist mai implica ceva: bolile care apar din cauza stresului.

O parte din cadrele Politiei sint solicitate de munca pe care o presteaza aproximativ 16-20 de ore zilnic. Stresul, completat cu un consum excesiv de cafea si tigari duc, dupa citiva ani de vechime la boli - care nu ar fi aparut daca specificul muncii ar fi apropiat celorlalti bugetari.

Din ce in ce mai multi politisti acuza dureri de stomac. O simpla iritatie se transforma, in timp, si cu ajutorul tigarilor, cafelelor si stresului, in ulcerul. Alti politisti, "mai norocosi", se procopsesc cu diabet - pe nesimtite.

Daca s-ar putea vorbi de politistul standard de la Biroul Politiei Criminale, ceea ce se observa este lipsa pauzelor; ei nu au week-end. Organismul nu apuca sa se odihneasca dupa munca depusa in cursul saptaminii. Urmarea: ficatul persoanei respective se resimte, iar omul de care vorbim este predispus hepatitei sau icterului. In majoritatea cazurilor, lucrul contra cronometru si regimul de viata dezordonat sint, practic, de neevitat. Pentru cautarea faptasului unei crime este necesara o cautare de 48 sau 72 de ore - timp in care putini criminalisti apuca sa doarma.

Insa, in ciuda satisfactiei pe care o da rezolvarea unui caz, tertipurile legale permit criminalilor sa iasa fie din arest, fie din puscarie cu mult inainte de executarea pedepsei. Sint cazuri de politisti imbolnaviti, la propriu, numai de aceste situatii. In acel moment se declanseaza prima criza de diabet sau de ulcer a polistului, cauza fiind starea de maxima nervozi