A fi de stânga înseamnă şi a profita de banii publici. Anii 80 au fost cei care au atras foarte mulţi intelectuali în plasa lui Mitterrand şi Jack Lang, ministrul Culturii. Mulţi au fost cei care s-au gudurat pe lângă guvernul socialist şi au obţinut posturi, subvenţii publice etc Intelectualul de stânga consideră că statul trebuie musai să-l ajute. Asta nu înseamnă că intelectualii de dreapta nu profită şi ei de stat. Slavă Domnului, mulţi au fost cei care s-au pus sub aripa lui Chirac şi Sarkozy!
Franţa cheltuieşte pentru cultură - pe cap de locuitor - de 29 de ori mai mult decât America (1,5% din PIB contra 0,3% în SUA, 0,7% în Germania şi 0,5% în Marea Britanie). Ministerul Culturii dispune de un buget de 3 miliarde de euro şi angajează 22.000 de funcţionari (Ministerul Afacerilor Externe are şi el un buget aparte şi un număr de funcţionari important, care se ocupă exclusiv de strălucirea culturală a Franţei în lume). Care sunt rezultatele acestor cheltuieli de bani publici? Din totalul cărţilor publicate în lume, 27% sunt în limba engleză, 12% în germană şi doar 8% în franceză.
Doar 8% din cărţile traduse în engleză provin din literatura franceză (iar printre traduceri trebuie număraţi şi clasicii Camus, Sartre etc., care sunt reeditaţi în fiecare an).
În cinematografie, Franţa nu a obţinut decât un Premiu Oscar în ultimii 30 de ani (la categoria Filme străine), în ciuda faptului că peste 200 de filme franţuzeşti sunt produse, pardon, subvenţionate, în fiecare an. În domeniul artelor plastice, printre primii 100 de artişti ce contează în lume, putem număra 36 germani, 26 americani, 11 britanici şi doar 4 francezi. Dacă ţinem cont de tranzacţiile operelor de artă, primul francez nu se află decât pe locul 108 şi al doilea, pe locul 238! Astăzi, în Franţa, se fac doar 8% din totalul tranzacţiilor mondiale!
În fine, studenţii străini p
