La începutul lunii decembrie, Comisia Prezidentiala pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania (CPADCR), prin cei 18 membri ai sai, a predat Raportul final presedintelui Traian Basescu. Ceea ce s-a spus mai putin începand din aprilie si pana azi este faptul ca aceasta comisie si grupul de peste 20 de experti au reunit istorici, politologi, sociologi etc. care, în alte conditii, nu ar fi colaborat si nu ar fi facut parte din aceeasi echipa de cercetare. Doar Vladimir Tismaneanu a reusit sa-i aduca din nou împreuna pe Marius Oprea si Dragos Petrescu, istorici aparent incompatibili, despartiti de un conflict declansat în urma cu ceva timp în sanul Institutului Roman de Istorie Recenta. Alti componenti ai CPADCR au polemizat mai mult sau mai putin cordial, s-au remarcat prin optiuni politice diferite etc. Tocmai acest aspect al diversitatii este ignorat, de multe ori cu buna stiinta, de unii critici ai comisiei animati de teoria conspiratiei si cu un trecut protocronist, care s-au specializat în ultima vreme în "contraatacuri" si "contrarapoarte" si aproape ca instiga parlamentul, Biserica, mass-media, corpul profesoral si Academia Romana sa intervina pentru a invalida sau macar a corecta Raportul final scris, chipurile, de cercetatori care ar avea interese de grup "straine de interesele poporului roman". Aceste apeluri calomnioase ale unora care nici nu au citit integral textul Raportului se conjuga cu discursul unor oameni politici jalnici, care, de la tribuna parlamentului, debiteaza minciuni grosolane, cum a fost afirmatia ca la procesul de elaborare a documentului solicitat de presedintele Traian Basescu nu a fost asociat nici un membru al Sectiei de Istorie a Academiei. De fapt, se rostea o ineptie pura, în conditiile în care profesorul Alexandru Zub, chiar presedintele Sectiei de Stiinte Istorice si Arheologie a Academiei, a fost o prezenta semnificativa în C