Tot facând, de atâţia ani, emisiuni de audienţă, ba trăgând şi cu ochiul în ograda audienţei vecinilor, am reuşit să cam înţeleg ce anume îl interesează pe românul de rând. Cu o oarecare dezamăgire, am constatat că suntem o naţiune destul de primitivă, din cale-afară de pasionaţi de viaţa privată a semenilor noştri. Privitul pe gaura cheii a devenit un sport naţional: ne place să deschidem şifonierele vedetelor, să răscolim dormitoare, să ne vârâm nasul în aşternuturi străine, scoţând pe tarabă toate mizeriile unor vieţi promiscue.
Facem schimb de mame, taţi, copii, iubiţi sau animale de casă, după care schimbăm şi canalul, căutând alte dezvăluiri şocante din viaţa vecinului de bloc, a colegului de serviciu sau a necunoscutului de pe stradă. Ne căutăm jumătatea de viaţă în direct, ne luptăm în văzul lumii pentru iluzorii inele de logodnă cu diamant, alergăm după nurori de faţadă, suntem dispuşi chiar să ne aducem pe lume copiii opintindu-ne sub lumina reflectoarelor.
Mai deunăzi am avut o emisiune despre alimentaţia sănătoasă. Subiect banal, sarcină de serviciu. Riscul de a rezulta un program anost era foarte mare, aşa că mi-a venit ideea să disloc un car de reportaj într-un bloc din Capitală şi să trimit, în direct, echipa de filmare prin apartamentele oamenilor, mai precis, prin frigiderele lor. Incursiunea inedită printre oalele telespectatorilor mi-a dublat ratingul, a sugrumat concurenţa.
Pe nimeni nu a mai interesat ce principii ştiinţifice enunţau înţelepţii pe care-i invitasem dincolo, în studioul TVR: toţi aşteptau cu nerăbdare să vadă ce ciorbă a gătit Popeasca, ce ascunde congelatorul Ioneştilor, ce au la prânz Georgeştii etc.
Noi, oamenii, suntem o specie tare curioasă: rămânem indiferenţi la probleme de care depinde, poate, însăşi viaţa noastră; în schimb, nu ratăm nici o ocazie pentru a studia pe t
