Vânzarea în ateliere ţine cota jos pentru pictorii contemporani. Piaţa de artă s-a triplat la fiecare doi ani, crescând de la 2,6 milioane de euro în 2008 la 11,8 milioane în 2011, însă pictorii contemporani sunt cei care au beneficiat cel mai puţin de această capitalizare.

De vină pentru preţurile scăzute ale lucrărilor pictorilor contemporani sunt, spun casele de licitaţii, vânzările directe, din atelier, care nu permit crearea şi urmărirea unor cote transparente. „Ce nu se cotează nu există", spune Alexandru Bâldea, directorul casei Artmark. „Vânzările din atelier sunt pripite, iar rezultatul acestora nu e transparent. Eu nu vând în privat pentru că vânzarea în public este cea care susţine piaţa", continuă Bâldea, concluzionând că asemenea tranzacţii sunt incorecte şi faţă de cumpărător, care nu primeşte documente de achiziţie care i-ar putea servi la vânzarea ulterioară a tablourilor şi, în plus, nu există niciun control pe preţ. Numărul şi volumul acestor vânzări din afara pieţei au făcut ca în licitaţii să fie rar depăşită suma de 3.000 de euro, chiar şi atunci când în cauză se află semnături extrem de cunoscute.

Puterea obişnuinţei

„Tendinţa pieţei este de a se lărgi nişa dedicată vechilor maeştri", spune preşedintele casei de licitaţii Goldart, Luminiţa Ghilduş, care estimează că piaţa paralelă este încă dominantă, dar se arată optimistă: „Cred că din ce în ce mai mult vânzările se vor face prin casele de licitaţii, unde vânzările sunt transparente, iar comisioanele sunt mici". Atât galeriile de artă, cât şi casele de licitaţii s-au constituit greu după Revoluţie şi au devenit semnificative abia în preajma lui 2005. În toată această perioadă pictorii contemporani au fost siliţi să vândă pe o piaţă artizanală, în care sunt captivi încă.

Presiune pe galerii

European Art este o galerie înfiinţată în urmă cu un an