Fundatia Calea Victoriei va invita in 4 februarie, de la 18:30, la Galeria Artmark, la un eveniment despre palatele Bucurestiului - cele disparute si cele care exista si azi - precum si despre oamenii si atmosfera din inalta societate a secolului trecut.
Inalta societate a fost intotdeauna o poveste legata de putere si de export al modelelor. Dar, noua, celor de azi, ne scapa un amanunt semnificativ. Punctul de plecare. Cum s-a nascut de fapt aceasta poveste? Dintr-o necesitate, ar putea fi raspunsul. Este vorba mai degraba de o atitudine 'in trend' cu istoria si intotdeauna pregatita cu schimbarile peisajului. Nu este nimic 'glossy' si nici vreo urma de 'glamour'.
Vechii greci au definit fundamental aceasta atitudine in trend cu istoria. Daca nu o mai puteau pastra, atunci nu mai exista high life. Iar punctul de plecare al povestii noastre se afla chiar in etimologia celui mai uzitat cuvant care defineste inalta societate: aristocratia. Avem un cuvant compus din aristos (mai bun, mai intelept, mai luminat) si cratos (putere). Asadar, pentru vechii greci si intreaga antichitate, era esential ca puterea sa ramana in mainile celor mai buni. Cand acesti 'mai buni' deveneau 'mai rai', societatea se prabusea in 'kakocratie' (de la grecescul 'kakos', mai rau, mai prost) si sfarsea in tiranie sau anarhie.
Peste o mie de ani, Franta aristocratica si absolutista a pastrat sintagma 'nobletea care obliga', probabil cea mai discreta si dificil de cuprins definire a inaltei societati. Nobletea care obliga inseamna mai multe obligatii decat drepturi. Cand aceia care joaca rolul unei demografii superioare considera ca detin mai multe privilegii decat obligatii, inceteaza sa fie ceea ce grecii defineau prin aristocratie.
Societatea romaneasca a avut pana la 1945-1947 o patura relativ restransa de nobili care si-au asumat ierarhia sociala, oferi