Tot pe Annika Bengtzon, cunoscută din romanele „Explozii la Stockholm” şi „Studio 69”, o alege Liza Marklund ca eroină principală într-un thriller complex, „Fundaţia Paradis”, o tentativă de radiografiere a societăţii suedeze contemporane.
Din păcate, autoarea şi-a propus prea mult. Ea a dorit să prezinte, cu lux de amănunte, relaţiile de familie în această ţară nordică, modul în care presa reflectă realitatea şi respectă – sau nu – deontologia breslei, reţelele mafiote din această parte a lumii, consecinţele globalizării, cu plusurile şi minusurile ei.
Din această pricină, ritmul acţiunii trenează uneori, cititorul observă lesne că unele pagini puteau lipsi din carte, fără ca relatarea să aibă ceva de suferit. Dimpotrivă, naraţiunea ar fi devenit mai percutantă, cu un impact mai puternic la lectură, dacă autoarea ar fi renunţat la unele digresiuni. De pildă, lungi pasaje o descriu pe bunica eroinei, accidentul cerebral pe care îl suferă şi sfârşitul ei. Dar nimeni n-ar fi regretat absenţa acestui episod dacă n-ar fi fost inclus în roman.
După dispariţia violentă a logodnicului său, Annika Bengtzon, acuzată de omor prin imprudenţă, încearcă să se refacă sufleteşte şi continuă să lucreze la tabloidul Kvallspressen. E dată însă la munca de jos – compune legende pentru fotografii, rescrie materiale sau le completează, face rezumate ale articolelor pentru anunţurile de pe prima pagină. Nu are drept de semnătură, dar se implică, fără să i se ceară, într-o investigaţie periculoasă, fiindcă îi place jurnalismul şi are talent pentru această profesie.
Totul porneşte de la două crime comise în Portul Vartan din Stockholm, iar o tânără care îl cunoaşte pe ucigaş apelează la serviciile Fundaţiei Paradis pentru a-şi salva viaţa.
În aparenţă, această Fundaţie misterioasă se ocupă de oamenii cu probleme, ajutându-i în special pe femei