N-am avut curajul vostru, să stau de veghe la… cum îi zice?… "cumpăna dintre ani". Ce era de sărbătorit? M-am culcat în 2010 şi m-am trezit în 2011. Un an nou, în care orbecăi; n-ai de unde să ştii ce te aşteaptă. 2010 a plutit în derivă, până s-a scufundat. 2011 vine cu un sfat părintesc din partea Preşedintelui: mai descurcaţi-vă şi singuri! Altfel, Pater Patriae e optimist: iar ieşim din recesiune. Ei, poate nu ieşim chiar de tot, dar măcar scoatem capul, cât să primim un impozit nou, ceva. Şi ne sorcoveşte pe mail: Yahoo, Yahoo copii şi fraţi!...
Premierul a transformat Executivul în Oracol. (Şi bine a făcut, că le mai mută gândul miniştrilor de la furăciunea cea de toate zilele). Prezice viitorul aşa: "După vreme rea, vine vreme bună". Ambiguitate mai aplicată - doar la Pythia, în Delphi, unde, ce-i drept, etnobotanicele erau mai proaspete şi gratis: "Vei muri, nu vei învinge!"/ "Vei muri? Nu! Vei învinge!".
Nu văd ce-a câştigat ţara cu ei în frunte, dar ştiu ce-a pierdut: nişte iscusiţi textieri de manele. Fireşte, la nivelul şi ambiţiile lor e vorba despre manele simfonice. S-au pomenit anul trecut că au orchestre supradimensionate - angajaseră prea mulţi care (le) cântau în strună. Concediază masiv, dar tot rămân cu cât să se acompanieze. Repertoriu exhaustiv: de jale, de oftica opoziţiei, de moştenire grea, de oful mogulilor, de coasa şi cureaua lată ce premier avem măi tată, de dor de alocaţii, de giugiuleală cu electoratul (în pregătire, pentru 2012), de reforma statului, de suspendarea autostrăzilor, de Fe-Me-I, de voulez-vous cuşet-avec moi (scumpiri la CFR).
O mai ştiţi pe Luminiţa? Cum care? Aia de la capătul tunelului. Vă anunţ că i-au tăiat cablul, ca să nu mai pâlpâie ca proasta.
N-am avut curajul vostru, să stau de veghe la… cum îi zice?… "cumpăna dintre ani". Ce era de sărbătorit? M-am culcat în 2010 şi m-am trezit în 2011