Pentru numai cîteva zile, între 10 şi 28 octombrie, Muzeul Naţional de Artă a prezentat expoziţia "Suite Europa 2002", o expoziţie de artă spaniolă contemporană reunind 18 artişti şi 36 de lucrări (cîte două de fiecare artist) de artă digitală. Culegerea de ilustraţii a fost realizată de către Ministerul Afacerilor Externe al Spaniei cu prilejul preşedinţiei spaniole la Consiliul Uniunii Europene. După inaugurarea de la Bruxelles (ianuarie 2002), mai multe serii ale expoziţiei au fost prezentate în diverse ţări europene şi în America de Sud. Artiştii - foarte diferiţi atît în ceea ce priveşte stilul, cît şi în metodele abordate - şi-au prezentat lucrările originale fie în versiune electronică, fie pe suporturi fotografice sau pe suporturi 2D sau chiar 3D ce urmau a fi scanate şi apoi imprimate. Dacă în ceea ce priveşte tehnica de prezentare a imaginii există măcar un element de legătură - toate exponatele au trecut, se pare, prin scanerul şi apoi prin imprimanta "Centrului de Imagine Digitală şi al Calcografiei Naţionale" - conţinutul lor este de o diversitate frapantă, şi numai un ochi atent şi cultivat poate găsi o unitate de stil în cele 38 de lucrări: m-au impresionat suprarealismul deviat spre horror al lui

Francisco Peinado ("Help" e o pictură cu o foarfecă pe un soclu însîngerat), "Din seria I" şi "II", nişte desene de o simplitate desăvîrşită, dar extrem de vizibile şi contrastante (deşi în negru pe fond bej) ale lui Joan Hernández Pinjuan, "Animalele impuse" ale lui José Luis Cueves - nişte desene în cărbune reprezentînd chipuri cu reminiscenţe caricatural-atavice, precum şi acuarelele din seria "În floare" al lui José Maria Scila, nişte pete de culoare ce se întrepătrund şi se transformă în nişte nuanţe fine, delicate, aproape de pastel. Aici am putea căuta, poate, unitatea de care vorbeam: digitalizate, scanate, imprimate, toate aceste lucră