Plafonul de minute stabilit de angajator reprezinta elementul in functie de care se departajeaza cheltuielile telefonice Printre problemele intens dezbatute de catre reprezentantii Directiei Generale a Finantelor Publice Constanta la ultima intalnire cu mass-media locala a fost cea a impozitarii avantajelor in natura. Astfel, Vangheli Vanghelie, directorul general adjunct al DGFP, a mentionat ca elementul cheie in aplicarea acestui impozit este delimitarea cheltuielilor in folosul firmei de cele in folosul angajatului, astfel incat cele doua parti implicate sa fie protejate de orice interpretare subiectiva din partea organului de control fiscal. Alaturi de autoturismul cu folosinta mixta, departajarea cheltuielilor trebuie efectuata si in cazul aparatelor telefonice cu asemenea utilizare, in speta in interesul serviciului si in interesul personal al angajatului (in cazul salariatilor) sau in interesul afacerii si in interes personal (in cazul celor care desfasoara activitati independente si folosesc telefoanele din patrimoniul afacerii si in scopuri personale). In primul caz, legea permite angajatorului sa stabileasca, la libera sa apreciere, un plafon de minute de convorbire necesare indeplinirii sarcinilor de serviciu, urmand ca, in situatia depasirii acestui plafon, salariatului sa i se lase posibilitatea sa achite firmei costul minutelor de convorbire in interes personal, in caz contrar considerandu-se ca este vorba de avantaj in natura, acesta urmand a fi impozitat in functie de timpul folosit in interes propriu. Deoarece Normele metodologice de aplicare a Ordonantei de Guvern 7/2001 privind impozitul pe venit au intrat in vigoare de-abia luna trecuta, nu se poate pune problema ca firmele angajatoare sa stabileasca plafoanele de convorbiri pentru anul 2002.In cel de-al doilea caz, contribuabilul are datoria sa-si departajeze cheltuielile telefonice aferente