Dacă, prin absurd, Traian Băsescu pierde sau obţine o victorie mediocră, ii vor lua locul, in opţiunea electoratului, personaje care-i seamănă perfect: Gigi Becali, Silviu Prigoană, Irinel Columbeanu.Măine, 19 mai 2007, romănii sunt chemaţi să se pronunţe pentru demiterea lui Traian Băsescu prin Referendum. E o premieră. Nu doar in istoria postdecembristă, dar şi in istoria modernă a Romăniei. De la Alexandru Ioan Cuza incepănd, şeful statului romăn n-a depins, in rămănerea sa mai departe in funcţie, de votul electoratului. In cazul lui Ion Iliescu şi Emil Constantinescu e vorba insă de altceva decăt ceea ce se va intămpla măine: Ion Iliescu a pierdut alegerile din 1996, iar Emil Constantinescu n-a mai candidat. Sondajele de opinie, chiar dacă avansănd cifre exagerate, pentru a descuraja pe adversarii lui Traian Băsescu şi, mai ales, a servi posibilei diversiuni cu fraudarea, prefigurează o victorie zdrobitoare a preşedintelui suspendat.
In această victorie se regăseşte şi caracterul de premieră al momentului din 19 mai 2007. Romănii nu sunt chemaţi să aleagă pe Traian Băsescu dintre mai mulţi candidaţi, ci intre demiterea sau rămănerea sa in postul de şef al statului. Opţiunea lor pentru rămănerea lui Traian Băsescu işi are una dintre explicaţii şi in acest fapt de psihologie colectivă: şovăiala de a alunga un preşedinte aflat in funcţie. Pentru a vota ca Traian Băsescu să fie dat jos ar trebui o uriaşă ură la nivel naţional. O ură asemănătoare ca proporţii celei care a făcut ca sute de mii de romăni să iasă din case, in 22 decembrie 1989, pentru a scăpa de Ceauşescu. E Traian Băsescu in ipostaza lui Nicolae Ceauşescu din decembrie 1989? Nici vorbă. Aşa cum am mai scris, in percepţia colectivă domnia sa nu trece ca fiind autorul unor fapte grave, acele fapte in stare să provoace mănia populară.
Dincolo de decizia Curţii Constituţionale i
