A condus timp de 12 ani primul radio din Bistriţa şi a rămas cu nostalgia undelor hertziene, deşi de trei ani, cu intermitenţe, este realizator de televiziune Pentru Ciprian Moldovan studioul de radio este complet diferit faţă de cel de televiziune, unul conferă un soi de intimitate cu ascultătorul, emană căldură, în timp ce studioul tv i se pare cel mai adesea  rece şi neprimitor: “radioul îţi dă o stare de calm, la televiziune, te simţi dimpotrivă, dezgolit, teribil de expus, te adresezi unui public greu de definit”. Una peste alta, diferenţa pentru Ciprian Moldovan poate fi sintetizată în câteva cuvinte:”cu televiziunea îşi faci foarte mulţi duşmani, la radio este invers. Dar experienţa de televiziune este, cu toate acestea, una fascinantă”. “ Am simţit pe pielea mea forţa teribilă pe care o are televiziunea. Mai cred şi că televiziunea te consumă ca personaj public, de aceea, în toată lumea,  puţini ies la pensie de aici”, spune Ciprian.

A redactat  primele articole pe o maşina de scris centenară

Şi-a dorit să facă presă încă de copil, deşi vremurile erau potrivnice. A trimis primele materiale de presă la Tribuna , prin anii 80, redactate de pe o maşină de scris din Al Doilea Război Mondial, recondiţionată pentru el de un meşter din satul natal, Chiraleş. A colaborat şi cu Ecoul, fostul oficios de dinaintea de 1989 şi îşi fixează cu ceva ezitări, debutul jurnalistic în 1982. Înainte să intre de-a binelea însă în malaxorul presei, în 1994, a fost bibliotecar timp de patru ani la biblioteca din satul natal. A devorat sute şi mii de cărţi atunci, obicei pe care l-a păstrat apoi toată cariera sa de jurnalist. Un obicei pe care îl consideră esenţial pentru orice ziarist: “ Din păcate, pentru mulţi tineri practicanţi ai meseriei, relaţia cu lectura este sporadică. Dacă nu ai bagajul lingvistic, dacă nu ai capacitatea de a analiza mecanisme