Filmul – document pe care vi-l prezentăm integral mâine şi din care, azi, vă oferim o selecţie sintetică a fost realizat pe 8 aprilie 1990. Aşadar, (…) la trei luni după Revoluţie, între evenimentele de la Târgu Mureş şi primele alegeri libere. E vorba de o conferinţă de presă internaţională (…) care îi înfăţişează pe Ion Iliescu şi Petre Roman la apogeul carierei lor, cu ultimul -pe atunci premier- mai mult pe post de translator pentru preşedintele provizoriu. (…) În film mai apar, pasager, Adrian Sârbu –boss-ul Media Pro era, pe atunci, un simplu secretar de presă al Guvernului-, Mihaela Rădulescu –în calitate de secretară a lui Dan Iosif, consilier al lui Iliescu- şi Adrian Năstase – care avea să devină, abia în iunie 1990, ministru de Externe.

Unii oameni pot trăi o viaţă întreagă, fără a avea privilegiul de a vedea „istoria desfăşurându-se sub ochii lor”. Pot trece multe decenii până când o naţiune trece printr-un eveniment cu adevărat capital, care răstoarnă ordinea firească sau, dimpotrivă, nefirească, a lucrurilor.

Secolul trecut a fost bogat în asemenea evenimente pentru europeni, dar nu pentru toţi, deopotrivă. Primul şi al Doilea Război Mondial vor rămâne pe veci în cărţile de istorie ale tuturor naţiunilor europene. Însă anul 1989, deşi marchează prăbuşirea comunismului şi distrugerea „Cortinei de Fier” dintre Est şi Vest, va rămâne mult mai plin de semnificaţii pentru naţiunile care s-au scuturat de totalitarism: Polonia, Cehoslovacia (Cehia şi Slovacia), Germania de Est, Ungaria, Bulgaria şi România.

Lumea întreagă a urmărit cu interes ce s-a petrecut, ulterior prăbuşirii comunismului, în Germania (prăbuşirea Zidului Berlinului, unificarea celor două Germanii) şi Cehoslovacia (separarea Cehiei şi Slovaciei).

Dar nicio altă ţară fostă satelit a Uniunii Sovietice nu a suscitat atât de mult interes ca România. Aici, com