În ultimii ani, ziarul „Ziua“ a devenit echivalentul vechilor publicaţii de inspiraţie şi obedienţă securistă, „Săptămâna“ şi „Luceafărul“. Sursa: EVZ

Lucrurile n-au stat întotdeauna aşa. Au existat intervale când puteai citi în ziar articole pline de substanţă, anchete spectaculoase, comentarii inteligente. Sorin Roşca Stănescu nu s-a scumpit la grăunţe şi a băgat adânc mâna în buzunar pentru a-şi atrage o serie de colaboratori talentaţi sau măcar cu nume. Plătiţi regeşte, aceştia au preferat să ignore că, atunci când rămâi multă vreme într-o încăpere urât mirositoare, duhoarea îţi pătrunde în textura pielii. Mai rău - că ea nu mai iese niciodată.

Exact asta s-a întâmplat în momentul când, scos din minţi, Sorin Roşca Stănescu (pentru bloggeri, Ciripoi) şi-a împins ziarul pe una dintre cele mai respingătoare pante pe care se poate angaja o publicaţie: a atacului grobian la persoană, a calomniei neruşinate şi a minciunii strigătoare la cer. Exact ca pe vremea lui Ceauşescu, adversarii ideilor şefului gazetei au fost terfeliţi cu o violenţă care a atins cote patologice. N-am să mă refer la campaniile în favoarea clientelei politice a ziarului.

Relevantă este atitudinea resentimentară, încărcată de ură împotriva unora dintre cei mai respectaţi lideri ai societăţii civile. În primul cerc infernal, cot la cot cu Ciripoi, o serie de no-names precum Roncea, Spânu, Alexe, Damian sau Iordache (plus mercenarii întâmplă tori) au declanşat un veritabil război al denunţurilor calomnioase, minciunilor şi urii animalice împotriva unor Mircea Cărtărescu, Gabriel Liiceanu, H.-R. Patapievici, Andrei Pleşu, Vladimir Tismăneanu. Vegheat de la o oarecare distanţă, acest miez tare e susţinut cu insinuări, sugestii sau ruşinoase jubilaţii de un al doilea cerc - cel al intelectualilor ajunşi în buzunarul de la spate al lui Roşca Stănescu.