Nolens volens, sînt nevoit să mă opresc la „intersecţii“ cu această întrebare crucială. Nu numai întrebarea în sine este importantă, ci s-ar putea ca şi răspunsurile propuse să semnaleze, într-o anumită măsură, direcţii ale unor desfăşurări ulterioare în America şi dincolo de graniţele ei, pe toată întinderea satului global. Sloganul electoral – „it’s the economy, stupid“ – nu a fost inventat în anul 2008; el a fost utilizat în decursul confruntării dintre Bill Clinton şi George Bush-tatăl, în 1992, şi, dacă nu mă înşel, şi în decursul alegerilor din 1980, în care Reagan l-a învins pe Jimmy Carter. În luna finisului ultimei campanii electorale însă, situaţia economică a devenit, fără îndoială, preocuparea generală şi angoasa dominantă a americanilor. De astă dată, toată lumea avea de pierdut şi, în ultimele săptămîni, s-a dovedit nu numai că republicanii erau în mare măsură (nu în întregime însă!) vinovaţi de catastrofa financiară provocată de criza din domeniul imobiliarului, ci şi faptul că McCain, candidatul lor la prezidenţie, nu avea o idee clară despre cum poate fi rezolvată o criză de asemenea proporţii. În situaţia creată, Obama a rămas calm, confirmînd, încă o dată, cît de aurită este tăcerea şi cît de filozof este acela care ştie să o păstreze atunci cînd toţi cei din jur îşi dau, fără încetare, cu părerea. Prin asta, nu vreau să spun mai degrabă că McCain a pierdut alegerile decît că Obama le-ar fi cîştigat; victoria electorală a lui Barack Obama a fost absolută, chiar dacă diferenţa dintre cei doi la votul popular a fost numai relativ mică (cîteva procente doar). Multe state care, de mai bine de 30 de ani, nu au mai votat pentru partidul democrat au trecut de partea acestuia. Şi asta fiindcă „maşina“ electorală a democraţilor, extrem de modernă, de bine organizată şi de disciplinată, a recrutat milioane de tineri care înainte nu se implicaseră în p