Sâmbăta aceasta va avea loc la Bucureşti solemnitatea liturgică de beatificare a Monseniorului Vladimir Ghika, prinţ, preot şi martir român care va fi trecut în rândul sfinţilor. E un prilej istoric pentru noi: un ilustru compatriot, ucis în temniţele comuniste, va fi ridicat la gloria altarelor!
Monseniorul Vladimir Ghika (n. la Constantinopol, în 1873, mort la Jilava, în 1954) a fost os domnesc, din familia Ghiculeştilor, care a domnit în Moldova şi Valahia, între secolele 17 şi 19. S-a format în Franţa, într-o varietate de domenii, începând cu Dreptul, dar şi la Roma, unde a studiat Filosofia şi Teologia la un prestigios colegiu dominican. O vreme, a practicat apostolatul laic, îmbinând slujirea săracilor şi a bolnavilor cu frecventarea protipendadei europene. Ulterior, a fost hirotonit preot catolic, primind încuviinţarea de a sluji după ritualul grec-ortodox. Viaţa sa dăruită lui Hristos l-a condus prin locuri distante sau exotice, de la Tokyo, Sidney şi Buenos Aires, până în Congo: un prinţ al Bisericii, în sandale de călugăr rătăcitor. Cultivat, nobil şi poliglot, Monseniorul Ghika a fost şi un soldat al Domnului plin de curaj misionar şi simţ al jerfei personale. Aceste daruri l-au îmboldit să revină în România, în 1939, trecând alături de cei mai nevoiaşi dintre compatrioţii săi atât prin drama celui de-al II-lea Război Mondial, cât şi prin haoticii ani ai instaurării regimului bolşevic în ţara noastră. Ar fi putut să plece din România, fiind chiar invitat să o facă. A rămas însă la Bucureşti, ştiind fireşte că îşi riscă astfel libertatea şi chiar viaţa. Tocmai pentru că, având de ales, a optat pentru calea îngustă a martiriului, el merită, astăzi, statutul de Fericit. Cât de ticălos a fost regimul comunist dacă a putut întemniţa, după o sinistră parodie judiciară, un venerabil octogenar, nu mai trebuie spus: o asemenea abjecţie scandalizează ori