Hidroelectrica, cel mai mare producător de energie din România, începe să simtă primele efecte generate de intrarea în funcţiune a turbinelor eoliene. Cum energia eoliană se produce după cum bate vântul, pentru ca sistemul de electricitate să nu fie afectat de intrarea sau ieşirea unor capacităţi de producţie sunt necesare unităţi de reglaj care să intre şi să iasă rapid în funcţiune, în acest caz Hidroelectrica.
Situaţia nu este gravă acum, dar este pe cale de acutizare, în contextul în care la nivelul anului 2020 puterea instalată în parcuri eoliene ar putea creşte de 10 ori comparativ cu cea din prezent.
Astfel, proiectul Tarniţa-Lăpuşteşti, hidrocentrala de peste un miliard de euro, care va juca un rol major în echilibrarea sistemului energetic, devine obligatoriu, spun specialiştii din piaţă.
"Acum am început să consumăm foarte multă apă pentru reglaj, am folosit mult din rezervele noastre şi pentru a putea balansa variaţiile produse de energia eoliană. Acest lucru înseamnă costuri pentru noi", a spus Constantin Trihenea, directorul general al Hidroelectrica.
În afara centralelor eoliene, compania a trebuit să acopere şi ieşirea din funcţiune a unor grupuri termo, precum şi a Unităţii 2 de la Cernavodă, lucru care a golit bazinele de acumulare ale firmei.
Mai mult, în contextul în care prognozele meteo nu arată ploi atât de generoase ca anul trecut, şi profiturile companiei vor fi afectate, Hidroelectrica mizând pe un câştig de 85 mil. lei, de peste 4 ori mai mic faţă de cel raportat în 2010.
Fără Tarniţa, avem probleme
Situaţia de acum însă este sub control, în contextul în care sunt montaţi numai circa 500 MW în parcuri eoliene. În zece ani însă, lucrurile se schimbă radical, pentru că se poate ajunge la 5.000 MW variabili, fără capacităţi suficiente de reglaj.
"Putem spune că la nivelul anului 2015 încă nu vom avea
