In Iasi, serviciile speciale sint consultate la numirea a mai mult de 20 de sefi de institutii Demisia lui Claudiu Saftoiu, seful SIE, si discutarea noilor legi ale sigurantei nationale ar trebui sa reprezinte pentru politicieni un prilej de a iesi din inertie in ceea ce priveste atitudinea fata de serviciile secrete din Romania. Discutiile asupra rostului agentiilor de informatii sint in toata lumea de mare actualitate. Istoric vorbind, au devenit consistente dupa al doilea razboi mondial, atunci cind mai toate puterile mari au oficializat, institutionalizat si reglementat serviciile de stringere de informatii. In ciuda citorva decenii de dezbateri si solutii incercate, nu s-au gasit modele perfecte in ceea ce priveste obiectivul principal, comanda si controlul acestora. Ar trebui ele sa se axeze doar pe stringerea informatiilor? Ar trebui, dimpotriva, sa insiste mai mult pe analiza acestora, pe elaborarea de strategii in ceea ce priveste politicile dusmanilor si obiectivele ce trebuie urmarite de politicieni? Dar cu ce ar fi un asemenea serviciu de analiza mai bun decit catedrele specializate ale marilor universitati? Pot fi analistii spionajului mai buni decit politicienii? Nu am avea de a face cu o transgresiune a competentelor, care ar crea un serviciu periculos in umbra spionajului? Oare nu ar fi mai bine ca spionii sa stringa informatii, iar analiza sa fie "externalizata" in spatiul civil? Aceste intrebari sint curente in lumea occidentala, iar recentele schimbari de organigrama in CIA si echivalentii europeni incearca sa gaseasca raspunsuri. A doua problema cu adevarat importanta se refera la controlul institutiilor care administreaza spionajul. Indiferent de subordonarea acestora - prin control civil, in democratiile constitutionale, sau direct ori indirect unor forte politice, in regimurile autoritare - transparenta si disponibilitatea de a coopera sint def