Fug de bănci şi de supermarketuri şi văd cum importurile şi piaţa neagră le fură tot mai mulţi clienţi. Producătorii români din industria agroalimentară speră însă să scape de criză, să îşi deschidă propriile magazine de desfacere şi îşi încearcă norocul pe pieţele externe.
1 /. Povestea “uleiul din orice” obţinut la Olmet a început când un antreprenor şi un technician specializat în uleiuri au decis că e timpul să aducă ceva nou în piaţă, mai sănătos. Aşa, în 1994, Cristian Aldea şi Andrei Gyemant au început afacerea cu o presă de ulei importată din Germania, pornind de la ideea de a nu mai folosi solvenţi, adică substanţe chimice, pentru extracţia uleiului.
“Presarea la rece a seminţelor este o tehnică naturală de obţinere a uleiului. Nu putem produce cantităţi mari folosind această tehnică, de aceea nu putem concura cu marii producători”, explică Andrei Gyemant. Fabrica celor doi are o capacitate de producţie de 1.000 de tone pe an, iar 95% din uleiul obţinut este vândut pe piaţa israeliană. Restul uleiului este vândut la târgurile şi expoziţiile destinate producătorilor ecologici.
Se poartă eco
Piaţa produselor ecologice este în creştere, spun antreprenorii, mai ales datorită tinerilor, care au început “să nu se uite doar la bani, ci şi la calitate”. Dacă în perioada 2000-2004, piaţa a stagnat, din 2005 creşterea a fost constantă. La fel, a crescut şi cifra de afaceri a firmei.
“Nu prea am folosit credite. Filozofia noastră a fost să creştem cu paşi mici şi să nu apelăm prea mult la bănci”, povesteşte Andrei Gyemant. De la conturarea ideii de a porni în afaceri şi până în prezent, cei doi au investit cam un milion de euro, iar anul acesta estimează că vor ajunge la o cifră de afaceri de 10 milioane de lei, adică mai mult de 2,33 de milioane de euro.
Uleiurile sunt obţinute din aproape t