Ceea ce politicienii si jurnalistii, in vizibila criza de metafore, au numit Lovitura de teatru de la Cotroceni isi dezvaluie pe zi ce trece adevaratul mobil: nevoia lui Traian Basescu de a avea sub control Serviciile secrete. Sau, ca sa fim mai exacti, nevoia lui Traian Basescu de a intretine imaginea unor Servicii aflate sub controlul sau. O asemenea nevoie reclama o explicatie. Nu e una singura. Sunt mai multe: a) natura personalitatii lui Traian Basescu. Educat militariceste, obisnuit sa rezolve problemele pe loc si prin comanda, presedintele se simte inconfortabil in democratie, mai ales când aceasta e româneasca. Pentru ca, asa cum s-au dezvaluit altii, Emil Constantinescu, indeosebi, guresii statului de drept sunt gata sa-si schimbe principiile mai ceva decât starletele TV chilotii intâlnirilor amoroase. Intr-un astfel de context, Serviciile secrete, supuse normelor comenzii, sunt pentru Traian Basescu un punct serios de sprijin. Din partea lor nu se poate astepta la schimbari de pozitie peste noapte. Cel putin in mod public. b) amintirea esecului inregistrat de Emil Constantinescu. In mai multe rânduri, Traian Basescu s-a referit la declaratia lui Emil Constantinescu din februarie 1999, potrivit careia l-au infrânt Serviciile. Obsedat de a nu repeta situatia fostului presedinte, Traian Basescu s-a gândit sa nu procedeze ca antecesorul sau. Sa-si ostilizeze Serviciile. Calculul Domniei sale e simplu: realizarea unor obiective ale statului de drept poate fi dusa pâna la capat si printr-o actiune din interiorul sistemului ticalosit. c) santajarea celor care, in presa si prin cafenele, se pretind a fi Gardienii Revolutiei Portocalii. Jurnalisti, membri ai asa-zisei societati civile, acestia marturisesc un vizibil complex fata de Serviciile secrete. Din câteva motive: a) Serviciile secrete sunt detinatoarele multor documente despre mizeria din trecutul si prezentu