Să presupunem că un membru al familiei dumneavastră are nişte probleme psihologice. Nimic foarte grav, dar trebuie să-şi urmeze tratamentul şi să meargă regulat la control. Şi totuşi, uneori, în ciuda respectării stricte a tratamentului, acesta are o criză. Nici măcar violentă, ci una în care se comportă ciudat, vorbeşte fără sens, este agitat şi este evident că starea i se agravează.
Ce ar face orice om normal? Ar suna imediat la 112 şi ar cere să vină o ambulanţă. Pentru că pacientul are o urgenţă medicală. Firesc şi normal. Vine ambulanţa, este consultat şi dacă nu poate fi rezolvată situaţia, este dus la spital.
Dar eu vă propun alt scenariu. În loc de ambulanţă, vă treziţi la uşă cu un echipaj de poliţie. Vă cheamă afară şi dumneavoastră ieşiţi. Le spuneţi că aţi cerut o ambulanţă, nu un echipaj de poliţie. Poliţiştii vă spun să aşteptaţi afară, până se lămuresc despre ce este vorba şi că vor chema ei ambulanţa. Ei intră şi la scurt timp auziţi zgomote, strigăte, bufnituri. Imediat, apar mai multe echipaje de poliţie cu sirenele urlând, năvălesc mascaţi cu căşti, arme şi scuturi, intră în casă, apoi auziţi nişte focuri de armă. Şi iese un poliţist şi vă spune că membrul familiei dumneavoastră este mort. Şi abia atunci ajunge şi ambulanţa. Ca să vă ducă ruda la morgă pentru autopsie. Şi acum simţiţi dumneavoastră că o luaţi razna. Stop.
Vi se pare un scenariu de film prost? Un coşmar? Vedeţi aşa ceva posibil şi în România?
Ei bine, nu este un scenariu, s-a întâmplat în realitate. Elisa Cruz, din New Rochelle, a sunat la 911 solicitând o ambulanţă pentru soţul ei, Samuel, care uitasă-şi ia pastilele şi se comporta ciudat. În loc de ambulanţă, a venit poliţia care, după o intervenţie brutală, i-a împuşcat soţul. După 8 luni, la 26 mai 2013, în cartierul Harlem din New York, Hawa Bah a sunat şi ea la 911 şi a cerut ajutor medica