In ce ne priveste, dupa ce am vindut pe nimic mai toate capacitatile productive, resursele umane, materiale si bancile tarii, acum a inceput supraindatorarea noastra. Se pare ca sintem destinati sa fim doar o piata de consum si un poligon militar in jocul global al puterii. Pentru observatorii atenti si avizati ai vietii internationale si ai culiselor acesteia, e tot mai clar faptul ca Dominique Strauss-Kahn a fost "lucrat". Ca omul e bolnav de afemeiat e clar, ca justitia americana e oarba, intii te aresteaza si numai apoi te intreaba ce-ai facut, iarasi e clar. Ca s-a intimplat ceva cu camerista aceea e clar, dar nu si in ce fel. Ei bine, de toate acestea si de altele inca par sa se fi folosit cei care erau cu adevarat deranjati de personalitatea lui D.S.K. si in primul rind Nicolas Sarkozy, care face totul, prin oficinele sale, pentru a nu pierde cursa pentru al doilea mandat de presedinte al Frantei. Printre altele, ataca Libia, la sugestia prietenului filosof Bernard-Henri Lévy, amestecat cindva si in Iugoslavia si in alte scandaluri si, dupa opinia mea, e capabil sa-si atace atit de murdar contracandidatul principal. Ca nu e un atac al marii finante la adresa Frantei, sau a Europei, o demonstreaza numirea la conducerea F.M.I. a ministresei Christine Lagarde, ca e mai curind o problema de politica interna franceza o demonstreaza faptul ca, imediat ce procurorii americani au lasat-o mai moale, s-a trezit sa deschida un nou proces o jurnalista frantuzoaica; ea sustine ca ar fi suferit o tentativa de viol din partea lui Strauss-Kahn undeva prin 2003... si i s-a facut rau taman acum. In toata tevatura, ma impresioneaza foarte placut si cred, de asemenea, ca este graitoare atitudinea sotiei, celebra jurnalista de televiziune Anne Sinclair. Si totusi, indiferent de rezultatele proceselor, chiar cred francezii ca le-ar face cinste un presedinte - taur comunal? De fapt,