Ca să vezi finala Simonei de la Sofia, trebuie să chinui tastele laptopului, să prinzi Televiziunea Bulgară, să asculţi comentariul pravoslavnic şi să-ţi aduci aminte de vremurile în care te suiai pe casă să răsuceşti colacul antenei către ei, pentru câteva frânturi de Campionat Mondial. Televiziunile din România au fost fie prea ocupate, fie prea sărace pentru un asemenea meci. Sau pur şi simplu neinteresate. Cu ani în urmă finalele lui Năstase adunau măcar zece milioane de telespectatori. Cuvântul rating nu fusese încă tradus în limba română, dar în faţa fiecărui televizor Diamant cu butoane de plastic sau Rubin cu clape de os se adunau şapte-opt oameni să-l încurajeze pe Ilie în faţa lui Villas sau Borg. Atunci, Năstase era o miză naţională. Acum, Simona Halep e o noutate, un subiect inedit şi riscant, de vreme ce încă nu ştim dacă va intra în primele zece sau dacă va juca vreo finală de Mare Şlem.
Aşa inedită şi riscantă cum e Simona, ProSport a mers pe mâna ei, dedicându-i trei pagini întâi în ultimele două săptămâni. Două coperte la victoriile de la Moscova şi Sofia, una cu prilejul unui interviu amplu. În intervalul acestor 15 zile nici o altă persoană n-a stat de trei ori pe prima pagină!
Probabil că până ne lămurim dacă intră sau nu în primele zece, Simona va mai tangenta primele pagini. Am aflat că şi-a dat cu cupa în buză, lovindu-se! Ăsta da subiect! Demn de o continuare în foileton. Site-urile mai îndrăzneţe încearcă să ne-o servească pe Simona proaspăt combinată cu Horia Tecău. Ce lovitură! Mai tare decât reverul, mai puternică decât smash-ul şi mai eficientă decât un lung de linie care muşcă decisiv tuşa!
Simona e sportivul român al anului, indiferent dacă echipa naţională de fotbal se va califica sau nu în Brazilia. S-o receptăm aşa şi să ne alungăm ideea c-o vom găsi pe micile ecrane gătind, prezentând ţoale, dansând sau prinz
