La 18 ani de la revolutia din decembrie, numarul intrebarilor este mult mai mare decit cel al raspunsurilor. Inca nu se stie daca au existat si cine au fost teroristii, cine este responsabil pentru mortii si ranitii revolutiei, cit de necesara a fost uciderea lui Nicolae Ceausescu in urma unui simulacru de proces, care au fost rolul si consecintele implicarii marilor puteri. Pe de alta parte, se apropie de soroc "profetia" lui Silviu Brucan, care spunea ca Romania va avea nevoie de doua decenii pentru a deveni un stat democratic.
In dimineata zilei de 22 decembrie, mii de tineri si muncitori muncitori de pe platformele industriale vin inspre centrul Bucurestiului, pentru a cere inlaturarea regimului comunist. La ora 9:30, Piata Universitatii era plina de oameni.
La ora 10:00, radioul public anunta introducerea legii martiale si interzicerea grupurilor mai mari de cinci persoane. Pe strazi erau insa zeci de mii de oameni. Fortele de securitate (armata si militia), dupa ce in prima faza au incercat sa opreasca protestatarii, in scurt timp trec de partea revolutiei. Motivul pentru care au facut acest gest ramine si astazi un mister.
In aceeasi dimineata, intre orele 9 si 11, Vasile Milea, ministrul apararii la acel moment, a murit in conditii suspecte. Un comunicat dat de Ceausescu spunea ca Milea a fost gasit vinovat de tradare, si ca s-a sinucis dupa dezvaluirea tradarii sale. O ancheta ulterioara a ajuns la concluzia, nu certa insa, ca Milea a incercat sa isi provoace o stare de incapacitate, insa glontul i-a sectionat o artera, provocandu-i in scurt timp moartea.
In dupa amiaza zilei de 22 decembrie, pe fondul pierderii sprijinului armatei si al fortelor de securitate, Nicolae Ceausescu si sotia sa vor fugi cu un elicopter de pe sediul Comitetului Central al Partidului Comunist. Fuga lor este insotita de un cor de fluiera
