Simplul fapt ca un lider PDL a facut declaratii despre intrarea Gabrielei Vranceanu Firea in PSD e suficient pentru a demonstra ca a fost o miscare buna. E drept, Mihai Stanisoara sustine ca achizitia demonstreaza disperarea acestui partid, dar cine sa-l creada. Cand te bucuri, vorba vine, de 20 la suta incredere, mai bine taci. Abia ca atragi atentia ca te doare, daca faci valuri.
O fi popular Papahagi, la el in birou si, poate, cu timpul, va ajunge sa fie cunoscut de toti vecinii sai din bloc, dar in mod sigur nu poate sa castige simpatia publicului, in doua luni, la un nivel mai ridicat decat al electoratului lipit cu Picatura de PDL. Pana una alta, baronii portocalii se ascund in spatele unor soldati din hartie. Probabil, n-au alta strategie: poate asa isi imagineaza ca pacalesc dusmanii, ca in filmul Nemuritorii, cand Sergiu Nicolaescu isi punea mortii la metereze ca sa para mai numerosi soldatii din garnizoana.
Revenind la USL si la ”transferul” Gabrielei Firea, fara discutie a contat ca face parte din ”echipa” primarului Pandele, de la UNPR. Dar, dincolo de intelegerile locale pentru un colegiu din Ilfov, conteaza strategia generala. In 2008, fiecare a tras pentru el, intr-o vreme cand organizatiile judetene faceau legea. Multi dintre cei veniti de la centru au fost impinsi in colegii dificile, iar vatafii de judet au facut ce-au vrut, indiferent de imaginea proasta pe care o aveau, ei sau rudele pe care le-au pus pe ”lista”.
Asa se face ca Boc a ajuns premier, desi PSD a obtinut mai multe voturi: PDL s-a concentrat asupra colegiilor unde putea lua 50 plus unu, adjudecandu-si mai multe mandate fara redistribuire. Partidele din USL au inteles, in sfarsit, ca nu vor putea guverna cat e Basescu la Cotroceni daca trateaza alegerile ca in 2008. Intelegerile de la Murighiol au fost esentiale, dar nu suficiente. Orice vot conteaza, pentru cvoru
