Aventura juvenilă a lui Plăcintă Junior a declanşat o adevărată vânătoare publicistică de scormonire în CV-ul rarefiat al odraslei de ex-ministru. Mama sa, prudentă, nu s-a lăsat angrenată în discuţii publice, mulţumindu-se să emită un comunicat sec în care evoca datoria Judtiţiei de a face lumină. Mai explicit a fost avocatul familiei care a taxat bumbăceala iubitei şi călcarea cu maşina a imprudentului cetăţean cu simţ de responsabilitate, drept o ceartă între iubiţi.
Pentru televiziune, însă, subiectul a fost mană cerească şi o soluţie de ieşire din impactul tematic în care ne purta searbăda temă a concediilor maternale neplătite pe jumătate. Imediat au fost convocati, comentatorii de servicii şi discuţia a purces, năvalnic, să întoarcă cazul pe toate feţele. Nu la problema familiei Plăcintă aş vrea să mă refer în aceste rânduri. În fond, nu cred că e vina mamei – cum reiese din formulările publicistice – că are un fiu cam tembel pe care l-a scăpat cam de multişor din mână. E mamă, în fond, şi prezenţa sa la Parchet, pentru a vedea ce se întâmplă cu progenitura sa e un gest firesc, pe care l-ar face orice părinte. Iar atâta timp cât nu se foloseşte de calitatea sa politică, pentru a influenţa cercetarea, nimeni nu-i poate reproşa nimic.
Vreau să vorbesc puţin despre „comentatorii de serviciu”. Apariţia canalelor TV de ştiri a impus pe piaţă o categorie aparte de reprezentanţi ai unor segmente şi profesii diferite, apţi să emită judecăţi pe absolut orice temă.
Avem, deja, câţiva „clasici” de acest tip, pe care-i vei putea întâlni pe câte 3-4 canale deodată, pentru că spre deosebire de alţii, ei manifestă disponibilitatea de a răzbi, la orice oră, prin furnicarul oraşului şi de a ajunge la ţanc în emisiune. Silviu Prigoană, Mădălin Voicu, Monica Tatoiu, sunt reprezentanţii de frunte ai acestei categorii, dar poate că cea mai complexă personalitate