Una dintre cele mai vechi cetăţi-biserică din Ţara Bârsei îşi dezvăluie secretele. Fortificaţia săsească adăposteşte încă urme vizibile ale trecutului şi atrage anual sute de turişti din toate colţurile lumii. Biserica veche, cu hramul Sf. Nicolae, a fost dărâmată în 1839. Vechea clădire, aflată chiar în centrul Cristianului, a fost o bazilică romanică în stilul de tranziţie al secolului al XIII-lea. Ridicată mai exact în anul 1270 de primii saşi care au venit în zonă, Biserica actuală este o biserică-sală de dimensiuni mari şi are mai multe galerii. A fost sfinţită în anul 1841. Fortificaţia are patru clopote din oţel turnate în 1903 şi respectiv 1926. Unul dintre clopote a fost dăruit bisericii chiar de către Johannes Honterus.

Preoteasa din

spatele altarului

Altarul este unul impunător, construit în stil clasic. O statuie de dimensiuni foarte mari care îl înfăţişează pe Isus Hristos este aşezată chiar în mijloc, iar credincioşii spun că ochii, pictaţi într-un mod deosebit de expresiv, pătrund adânc în sufletul privitorului. Mai mult chiar, se spune că privirea lui Isus este atât de vie, încât ai impresia că indiferent în ce colţ al altarului te-ai afla, statuia se uită la tine. Copia cioplită a lui Isus a fost făcută de sculptorul Johann Bartel, în 1900. O replică similară se află la Biserica din Vulcan, dar la dimensiuni mult mai mici. Copia nu este însă pictată. Altarul ascun-de însă şi alte secrete. Într-un perete se află zidită piatra funerară a unei preotese, Anna May, care datează din 1631. Preo-teasa este sculptată în relief şi arată fidel portul obişnuit de atunci.

Pentagonul de

la Cristian

Construirea cetăţii bisericeşti a început la mijlocul secolului al XV-lea şi a continuat un secol mai târziu. Ceta-tea are un zid de fortificaţie interior şi un zid exterior. Aceasta era prevăzută cu nouă turnuri de apărare. Turnur