Mii de ciclişti români se înscriu anual la maratoane montane pentru a-şi testa limitele şi pentru plăcerea de a cuceri munţii pedalând. România liberă vă prezintă povestea a trei dintre cei 432 de ciclişti care au terminat, duminica trecută, una dintre cele mai grele curse de maraton montan din România.
Ce înseamnă o pantă de 6 %? E vorba de unghiul pantei? Aşa ar crede mulţi. Dar nu. O înclinaţie de 6 % înseamnă că urci, în 100 de metri, 6 metri. Asta le explică prietenilor lor, la o terasă din centrul Sibiului, Mihai, Iulian şi Florin. Cei trei au ajuns de câteva ore în oraşul în care a doua zi vor lua startul la unul dintre cele mai dure concursuri de ciclism montan din ţară: Geiger Mouintain Bike Challenge. Toţi trei sunt înscrişi la categoria 30-39 de ani a traseului aşa-numit „scurt“. Adică 50 de kilometri, cu o diferenţă de nivel de 1350 m.
Iulian locuieşte în Cluj, Florin s-a mutat în Elveţia iar Mihai, în Bucureşti. Aşa că primii doi, obişnuiţi cu pantele şi cu maratoanele montane, sunt în măsură – mai ales Florin - să-i dea ultimele sfaturi lui Mihai, care e nevoit să urce de zeci de ori aceeaşi pantă din Parcul Tineretului din Capitală pentru antrenament, în lipsă de alte dealuri.
„Nu forţa la început pe urcare, că te oboseşti şi apoi te lasă muşchii. Fii atent la coborâri, sunt abrupte şi nisipoase. Nu te uita deloc în spate, că poţi să cazi în orice moment“, îi recomandă Iulian novicelui.
E greu pentru un ciclist din Bucureşti să nu se uite în spate, atent mereu la maşini şi la câini, dar Mihai promite să se abţină, convins că astfel de pericole urbane nu-l pândesc în munţi.
Fiecare dintre cei trei şi-a fixat un obiectiv la concursul de a doua zi: Florin, care se antrenează în munţii elveţieni şi e la a doua participare la Geiger, ar vrea să scoată sub trei ore, Iulian, sub patru ore, iar Mihai, sub cinci.
Toţi
