"Să vină Bombonel! Să vină Năstase aici!", strigă doi deţinuţi printre gratiile-plasă ale Penitenciarului Rahova, până când un agent de penitenciar le închide gura din scurt: "Băi, nu fiţi nesimţiţi!" Cu câteva ore înainte ca Adrian Năstase să ajungă la secţia de Terapie Intensivă a Spitalului Penitenciar Rahova, deţinuţii ştiau ce oaspete de seamă le va trece pragul.

Vizavi de Penitenciarul propriu-zis, la câţiva metri în aceeaşi curte, se află o clădire în care toţi deţinuţii râvnesc să ajungă, deşi pentru asta e nevoie de o intervenţie chirurgicală. Este "luxul" Spitalului Penitenciar Rahova. O lume atât de diferită faţă de celule, încât mulţi deţinuţi ajung să-şi bată cuie în cele mai diverse părţi ale corpului sau să înghită linguri, ca să fie mutaţi, chiar şi pentru o săptămână-două, la spital.

Salonul, împărţit cu un alt deţinut

Aici şi-a făcut şi Adrian Năstase debutul în lumea penitenciarului, pentru a se recupera după tentativa de sinucidere. Faţă de rezerva lui de la Floreasca, singura diferenţă este că va sta închis, aşa cum a fost condamnat, şi că va împărţi salonul cu un alt deţinut internat. Aici, uşile saloanelor mai au ceva diferit faţă de Floreasca: vizeta, care se deschide numai după voinţa agentului.

În rest, Spitalul Penitenciar poate fi considerat o anticameră de pluş la celulele din Rahova, care fierb de la căldura de afară. Dacă ar şti cum arată pe dinăuntru monstrul cu sârmă ghimpată care se vede de pe Şoseaua Alexandriei, mulţi dintre bolnavii României şi-ar dori să fie deţinuţi, numai ca să fie operaţi aici.

Primul semn că la Rahova e altfel decât în celelalte spitale din civilie te ia direct de nas. Nu există acel miros înţepător "de spital". Motivul, spun unii angajaţi, ar fi că se bagă bani în dezinfectanţi de calitate, care se recuperează cu forţa de muncă ieftină - deţinuţii.

Modernizat şi dota