A fost uşor de evitat, şi ar fi fost şi de-acum înainte, competiţia numită Cupa Africii pe Naţiuni. Nu ştiu câţi dintre dumneavoastră au rezistat să urmărească până la sfârşit meciurile din grupe. A plouat cu meciuri încheiate la egalitate, cu ce altceva să fi plouat?! Când se întorc pe continentul natal, fotbalişti talentaţi şi nu de puţine ori emblematici pentru echipele lor de club, unele dintre ele de top în Europa, par că au uitat şi cele mai elementare reguli ale jocului şi se complac într-o mediocritate generală. L-am văzut acum câţiva ani pe Kolo Toure,când era jucător, nu ca în ziua de azi, când protestează aiurea că îl ţine Mancini pe tuşă, învârtindu-se prin apărare cu un simţ de orientare demn de o găină fără cap. Drogba cel de pe vremuri dădea gol după gol prin Europa, iar în Africa abia găsea loc să mai dea un şut. Drept este că la asta contribuia şi starea stadioanelor, iarba fiind într-adevăr ceva prea exotic pentru organizatori, oricare ar fi fost ei. Până şi Africa de Sud, gazda din acest an, care se prezentase absolut decent la Campionatul Mondial din 2010, a oferit imagini greu de înţeles, nisipul fiind mai vizibil decât gazonul! Africa de Sud are totuşi scuza că a fost gazdă de circumstanţă, nu s-a pregătit pentru competiţie pentru că aceasta trebuia să aibă loc în Libia. Dar, desigur, mai bine terenuri execrabile decât gloanţe în spate, cum s-a întâmplat acum doi ani! Revenind la joc, s-a intrat în faza eliminatorie, unde eternele egaluri au altă tensiune, cam jumătate din meciuri fiind predispuse la lovituri de departajare. Aşa a şi fost eliminată ţara gazdă, cu singurul jucător alb din echipă ratând prima lovitură de la 11 metri. Se pare că albii, dacă tot nu ştiu să sară, aşa cum ştim din filme, au lăsat fotbalul pentru rugby, cel puţin în Africa de Sud.
Un alb care ştie să dea de la 11 metri este Mutu, mai ales dacă nu face şmecher
