Toate drumurile duc la Roma.
Pana si cararile din acele catunuri romanesti atat de mici incat nu au nici biserica, prafuite, taiate cine stie cand parca la nimereala si ducand la drumu mare, la rau si la cimitir.
Te-ai pregatit pentru drum? Nu ma intelege gresit, ajung doua sandwichuri si o sticla de Borsec. Da... te simti pregatit? Esti gata sa inlocuiesti de pe o zi pe alta tuica cu grappa, cafeaua la ibric cu cafe machiatto, "buna ziua" cu "buongiorno", "sefu" cu "dattore di lavoro"? Esti gata sa iti schimbi viata radical? Mai bine spus, esti gata sa te trezesti cu totul schimbat in jurul tau?
Multi nu realizeaza, dar despre asta e vorba. Pentru orice fel de persoana, la orice nivel intelectual sau cultural, stabilirea intr-o tara straina este mult mai dificila decat s-ar crede. Lucruri pe care nici nu le observai inainte, le luai de bune, acum iti lipsesc. Chestii mici si pe care le credeai fara importanta, cand traiesti intr-o alta tara iau dimensiuni gigantice.
Vad oameni care ridica din sprancene cand le spun ca sunt roman. Vad filosofi de stanga facand prea multa filosofie (nu-i de mirare ca au pierdut alegerile), adepti ai dreptei vorbind despre integrare si despre cum nu toti strainii sunt la fel si, pe la spate, schimbandu-si radical opiniile.
Vad multi romani umbland ca niste stafii. Cu ochii in pamant, niciun suras. Ingrijorati. Dar in weekend singura sursa de poluare sonora de pe stradutele centrului istoric sunt manelele la maximum. Si, pana acum, nu mi s-a intamplat sa vad niciun roman in compania prietenilor sai italieni, ci doar impreuna cu alti conationali. La fel, din pacate, nu mi-a fost dat sa vad si betivi ai altor minoritati urland in noapte injuraturi neaose...
Romanii vin in Italia pentru munca, platita cu bani care se intorc in tara ca sa ingroase zidurile casei rosii cu doua etaje si termopan din satul fa
