În acest an s-au împlinit trei secole de la încheierea unuia dintre cele mai devastatoare războaie civile din Transilvania. Conflictul este cunoscut, în istoriografia românească, sub numele de Răscoala Curuţilor, în timp ce istoricii maghiari îl socotesc drept un veritabil război de independenţă împotriva Austriei.
Personajul principal al acestui conflict a fost principele Transilvaniei Francisc Rakoczi al II-lea, din familia care i-a dat şi pe principii Gheorghe Rakoczi I şi Gheorghe Rakoczi al II-lea.
De altfel, Francisc Rakoczi al II-lea a ales drept simbol al răscoalei sale steagul princiar al strămoşilor săi, căruia i-a adăugat o panglică cu deviza răscoalei sale, „Pro Libertate", şi care se află în colecţia Muzeului Naţional de Istorie al Transilvaniei din Cluj. Francisc Rakoczi al II-lea l-a avut printre căpitanii săi pe nobilul român Grigore Pintea, cunoscut sub numele de Pintea Viteazul. Războiul civil pornit în Transilvania s-a extins şi în Ungaria, precum şi în Croaţia.
Cum a izbucnit conflictul
Contextul în care a izbucnit conflictul este eliberarea paşalâcului turcesc de la Buda de către armatele austriece, ca urmare a războiului dintre 1683-1699. În anul 1701, vasalul turcilor, principele Transilvaniei, Mihai Apafi al II-lea, a fost nevoit să îşi cedeze tronul în favoarea împăratului austriac Leopold I.
Austriecii au decis să facă ordine în principatul devastat de războiul prelungit. Astfel, ei au anunţat că vor restitui moşiile vasalilor turcilor, nobilii maghiari din Transilvania, doar dacă aceştia îşi vor putea dovedi dreptul de proprietate cu acte şi dacă vor achita o taxă de 10 la sută din valoarea proprietăţii în favoarea tezaurului imperial. Banii urmau să fie folosiţi pentru recuperarea cheltuielilor făcute în timpul războiului de eliberare a teritoriilor vasale Imperiului Otoman. În aceste condiţii, nemulţumirea no
