Băncile şi clienţii cu credite în derulare poartă un "dialog al surzilor“. Miza e uriaşă: 900 milioane €. Sursa: Răzvan Vălcăneanţu
Reglementările care impun băncilor să lege dobânzile practicate la credite de indici interbancari de referinţă ROBOR, EURIBOR sau LIBOR le-au dat clienţilor nemulţumiţi speranţe de reducere a costurilor creditelor. Însă, scopul actului normativ este de a face costurile la credite transparente, nu de a le micşora, scrie revista "Capital".
Pe de-o parte, băncile utilizează interpretarea ANPC referitoare la calcularea noilor marje, care spune că acestea se determină prin scăderea valorii indicilor de referinţă din dobânzile aplicate în prezent la credite.
De cealaltă parte, unii clienţi şi-au citit contractele semnate în urmă cu câţiva ani şi au văzut că marja e de 2,5%. Când banca le propune acceptarea unei marje de 10% sau chiar mai mari peste nivelul ROBOR sau EURIBOR, aceştia sunt indignaţi.
Preţul lipsei de transparenţă
Însă, marja veche era atât de mică pentru că se adăuga la o dobândă internă a băncii, care includea mai multe costuri suportate de instituţie la acordarea unui credit. Majoritatea băncilor au aplicat la creditele acordate în anii anteriori dobânzi care erau calculate în funcţie de evoluţia unei dobânzi interne a băncii, comunicată periodic.
Chiar dacă aceste dobânzi interne depindeau şi de indicii interbancari de referinţă, modul de calcul nu era transparent: nu se ştia dacă dobânda internă a băncii fluctuează în funcţie de EURIBOR la trei luni, la şase luni sau la o altă scadenţă.
Mai important, scăderea indicilor interbancari nu a fost reflectată imediat şi cu aceiaşi paşi de către dobânzile interne ale băncilor, care reprezentau referinţa pentru calcularea celor aplicate la credite.
În consecinţă, ratele plătite de clienţi
