Sute de bucureşteni se spală şi în zilele noastre la o baie comunală veche de 120 de ani. Unii dintre ei sunt clienţi fideli de mai bine de jumătate de veac. Avocaţi, doctori, sportivi şi boschetari, toţi se igienizează laolaltă de ani buni la baia publică „Griviţa”.

„Ce este mai rece în România decât apa rece? Apa caldă”. Aşa sună un banc care exploata lipsurile regimului trecut şi care se poate aplica la fel de bine şi în situaţia de azi, ar spune-o mulţi dintre bucureştenii fără pudoare care se spală spate în spate cu alte cinci-şase persoane în aceeaşi cameră.

Am nimerit în ziua în care au acces aici doar femeile. Un grup de doamne cu păr cărunt, acoperite doar cu un prosop, deloc jenate de prezenţa noastră şi stratul de haine în plus pe care îl avem, se plimbă nestingherite precum nişte căprioare, pe vârfuri, pe holul dintre vestiar şi baie. „Haideţi fetelor, nu uitaţi săpunul şi tratamentul!”, strigă una dintre ele în spate.

Clienţi fideli de jumătate de secol

Mirosul de intimitate se mută într-o baie care arată ca o garsonieră confort 3, din care ies vapori de abur prin tocăria crăpată a uşii de la intrare.

Doamnele iau baia ca pe un loc de destindere şi de întâlnire, deşi condiţiile nu sunt tocmai de lux. „Era bine şi acum 30-40 de ani, numai că nu era atâta curăţenie. Condiţiile de igienă erau un pic mai precare, ca pentru vremea respectivă”, spune doamna Monica după un duş „de 70 de grade”.

În discuţie se bagă şi doamna Sica, de 85 de ani, care, în costumul Evei, crezând că suntem de-ai casei, şi ne invită la sauna uscată alături de ea. „Hai mamă, dezbracă-te şi hai repejor să transpirăm la saună”. Nu se ruşinează când îi spunem că suntem ziarişti, ba chiar încearcă să ne convingă cât de sănătoşi sunt aburii de la Griviţa.

„Eu am mari dureri de oase de la reumatism şi vin aici de câteva ori pe săptămână încă de