La sfarsitul lunii martie catalogam drept criminala declaratia ministrului olandez de finante, Jeroen Dijsselbloem, Presedintele grupului de lucru al ministrilor finantelor din zona euro, deja "prea celebru" Eurogrup, potrivit careia asemenea situatiei din Cipru, viitoarele interventii de bailout in sectorul bancar ar trebui manageriate intern, devenind bail-in, atragand in sfera celor ce suporta pierderile inclusiv pe deponenti, ca si pe creditorii sau alte categorii de parteneri ai bancii in cauza.

Altfel spus, deponentii cu sume de peste 100.000 de euro, garantate la nivel european, se transforma in veritabili investitori, care-si asuma riscul depunerilor, iar in situatii de criza, suporta din banii depusi pierderile.

O asemenea inabilitate din partea unor inalti oficiali europeni, care desigur nu au nimic in comun cu sistemul bancar, nu mi-a fost dat sa constat pana acum.

Daca am accepta aceasta abordare, ca deponentul nu mai este deponent la sume de peste 100.000 de euro, ci investitor, atunci, pe cale de logica si de bun simt, ar trebui ca acesta sa primeasca, pentru perioada in care banca merge bine si nu are nevoie de sprijinul deponentilor-investitori, dividende, pe langa dobanda acordata la depozit. Dividendul este apanajul investitorului, legatura lui cu riscul afacerii in care investeste.

Cum acest lucru nu se va intampla, din motive lesne de inteles, cum declaratiile iresponsabile ale unor ministri de finante din zona euro afecteaza deja sistemul bancar european, care-si vede pe zi ce trece subtiata valoarea depozitelor, ce incep a migra spre zone mai sigure, gen: Singapore, Dubai, Doha, Kuwait si multe alte directii atractive, se impune un moratoriu, daca nu o interdictie pe acest tip de declaratii, care fac atat de mult rau Uniunii Europene.

A fi ministru de finante nu inseamna a te pricepe si l