Incep cu un citat din fostul lider al tineretului PNTCD (da, a existat acest partid, si da, a condus Romania timp de 4 ani, intr-o perioada foarte complicata), pe numele sau Bogdan Pitigoi. Acesta, dupa infrangerea din alegerile din 2000 (cand PNTCD, dupa o guvernare dezastruoasa, care isi schimbase numele in alegeri si se ascunsese sub o noua forma a Conventiei Democratice, alaturi de alte partidulete mici, mai reale sau nu, a obtinut un scor prin care a iesit din Parlament), a spus ceva fantastic despre partidul sau: “Mai exista altfel partidul nostru? Da, exista, si nu oricum! Se lupta pentru atingerea limitei sale inferioare, la care n-a ajuns inca!” Suna cunoscut? Dupa 2000, PNTCD a ajuns in cativa ani la limita sa inferioara, de la care nu s-a mai ridicat niciodata. Nici macar acum, cand s-a asociat cu PDL, in deja celebrul ARD in alegeri, sau in mai noua forma plagiata de Alianta DA. Dar nu vreau sa vorbim de PNTCD, ci de un alt partid care o ia pe acelasi drum – e vorba de Partidul Democrat Liberal. La finalul acestei saptamani, urmeaza o confruntare politica importanta – lupta pentru conducerea PDL, dupa alegerile pierdute categoric anul trecut (infrangerea cea mai mare din istoria post-decembrista, cu diferenta cea mai mare de voturi intre locul 1 si locul 2, inregistrata vreodata in democratia romaneasca). PDL are de ales intre 3 optiuni perdante. De ce sunt toate perdante? Pentru ca toate reprezinta trecutul. Si pentru ca nici una nu ofera motive de relansare pentru viitor: - Blaga inseamna incremenirea in duplicitatea raportarii la Basescu – e sau nu o rusine perioada in care Basescu a condus Romania prin intermediul PDL? La fel i s-a intamplat si PNTCD-ului, care nu a stiut sa isi apere trecutul sau sa se delimiteze de el. - Udrea inseamna imaginea contrara – asumarea aroganta a unui trecut in care greselile au fost multe si importante. Si, ori