Laura şi Florian Câmpean se întorc în paginile ziarului „Adevărul“ cu poveşti de la mii de kilometri distanţă, care vor ajunge la voi, cititorii, în fiecare zi de luni. După aproape 12 luni de absenţă, românii stabiliţi în satul ecologic brazilian Piracanga reiau povestea despre viaţa lor ca un film turnat la 9.500 de kilometri de casă.

Stau în hamac, e în jur de 7.00 seara, ploaia s-a oprit după două zile şi toate cântecele din Piracanga s-au întors la locul lor acasă: corul de greieri şi de tot felul de insecte pe care nu le cunosc pe nume îmi ţine de urât în seara asta. Florian e plecat de dimineaţă la Ilheus, cu treabă, iar Sasha doarme sus, în cameră.

Mai citeşte şi:

Româncă în Vanuatu, ţara ultimilor canibali

Tocmai m-au vizitat Margarita şi fiul ei, Omcar. Mi-au adus prăjitură cu banane şi au venit să vadă dacă am nevoie de ceva - ştiau că sunt singură azi, fără Florian, doar cu copilul. Le-am spus că sunt bine şi că mă apuc de lucru - am de scris din nou pentru „Adevărul". Le-am mai zis şi că sunt tare bucuroasă: prietenia noastră cu „Adevărul" continuă... şi asta înseamnă noi şi noi poveşti de spus pentru mine, noi şi noi poveşti de citit pentru cei de Acasă.

Povestea continuă

Sunt 11 săptămâni, aproape 12, de când ne-am întâlnit ultima oară. Eu din Brazilia şi voi de Acasă. Acasă, cu A mare, pentru că aşa simt când mă gândesc la România. 11 săptămâni, aproape 12, de când în viaţa noastră, a mea şi a lui Florian, a intrat Sasha - o bucurie de copil. 11 săptămani, aproape 12, de când Lumii mele i s-a adăugat o nouă dimensiune, şi nu e deloc mititică: 65 de cm la două luni şi jumătate, cât măsoară deja copilul ăsta, e ceva!

11 săptămâni, aproape 12, în care am simţit că zbor, că zburd, că sunt fericită, în care am simţit şi că nu o să ies niciodată din depresia de după naştere, în care m-am simţit puternică şi cu