Imaginea de ansamblu care reiese din analiza impunerii regimurilor comuniste în Europa de Est, făcută de jurnalista Anne Applebaum, demonstrează rolul crucial jucat de o serie de instituții în clădirea sistemelor totalitare: aparatul partidului comunist, funcționarii ideologici și poliția secretă.
Aceste lucruri erau cunoscute deja desigur, dar Cortina de Fier oferă dovezile necesare care probează controlul ubicuu pe care l-au pus sub semnul întrebării criticii revizioniști ai paradigmei totalitare. Acestor elemente cheie li se adaugă și efortul de a controla comunicațiile, cultura, organizațiile de tineret, de a elimina memoria istorică și de construi realitatea fantastică a entuziasmului socialist și a obedienței totale față de regim.
Autoarea reușește să realizeze cea mai completă analiză de până acum a rolului fundamental jucat de radio în lunile preluării puterii de către comuniști. Când Armata Roșie a declanșat atacul final asupra Berlinului, turnul radio a fost în mod deliberat ferit de bombardamente. Imediat după ocuparea capitalei germane, cadre comuniste au preluat conducerea radioului pentru a bune bazele unui nou Minister al Adevărului. Foarte puțini crainici au fost concediați, iar propaganda nazistă a fost înlocuită peste noapte cu îndoctrinarea comunistă. În perioada studenției la Yale, în anii optzeci, Applebaum s-a înscris la un curs fascinant predat de un fost comunist est-german, Wolfgang Leonhard, autorul unor faimoase memorii intitulate “Copilul revoluției” (1957). Leonhard, care a fost implicat în consolidarea controlului comunist total asupra radioului est-german, a devenit personaj în povestea căderii Cortinei de Fier asupra Europei de Est.
Monopolul dublu, politic și cultural, exercitat de Partid nu a fost o iluzie, ci o realitate teribilă și cotidiană a vieții sub comunism. Aceste regimuri nu au fost interesate doar să contro