Producţia de masă, au spus-o deja mulţi teoreticieni, se substituie unei cohorte de moşi Crăciuni. Moşul industrializat se străduieşte să ofere daruri consumatorilor ce se arată doritori. Sigur că "daruri" are, în acest context, un mai ciudat înţeles: obiecte (sau servicii) pe care oamenii şi le cumpără pe banii lor, dar care sînt prezentate ca şi cum ar fi daruri oferite, cu generozitate, de o companie sau alta. Cel mai apropiat de noţiunea "clasică" de dar este ambalajul: publicitatea din jurul lui şi senzaţia (indusă) că ai făcut o alegere bună care-l însoţeşte. Unele astfel de aşa-zise daruri sînt chiar însoţite de oferte mai aproape de sensul de bază al cuvîntului. Revistele pentru femei, de pildă, pe lîngă pozele frumos colorate de pe copertă, îţi oferă astfel de cadouri. Nu degeaba sînt ele vîndute în ţiplă: în îmbrăcămintea lor de plastic au loc şi - printre altele - mostre de fixativ, şampon, vopsea de păr, de detergent, balsam, parfum ori emolient pentru rufe, pliculeţe de cafea, tampoane, prezervative şi chiar romane siropoase ori CD-uri. Ochiul pofticios al cumpărătoarei este fascinat de euforia de forme şi culori din sacul (porţionat) al unui abil Moş Crăciun. Mamele-consumatoare merg pe urmele puradeilor obişnuiţi să li se ia ochii şi să li se ofere. Cititoarele de Elle, Unica ori Avantaje se transformă în copii avizi să vadă, de la lună la lună, ce li se mai dă. O instanţă nevăzută are grijă şi de ele, le-a ghicit slăbiciunea şi le-o exploatează. Lunar, poţi să-ţi îndrepţi aşteptările spre cadoul din ţiplă şi să faci speculaţii în legătură cu ce ar putea fi. În fine, ceva neaşteptat, necunoscut. O surpriză. Precum în ouăle Kinder, pe care, desigur, le cumperi pe banii tăi, dar nu doar în schimbul unui obiect, ci în schimbul unei trăiri palpitante. Înainte de a-l desface, poţi face speculaţii despre ce-i înăuntru, dacă e o jucărie

pe care ai