Copilul Vasile Voiculescu (n. 1884) purta mereu la piept o cărticică despre Maica Domnului. Era sigur că vede îngeri pe cer care îi transmit taine şi mistere, că este un ales al divinităţii, că în destinul său este încrustată o menire aparte. La vârsta aceea, lucrurile nu îi erau limpezi, însă, la maturitate, a explicat: "Eram un copil de cel mult 3 ani, stam copăcel între flori (...) şi eram fericit de aşteptare. Ce aşteptam? Îngeri, pe Dumnezeu şi pe Sfântul Petre, pe Sfânta Duminică din basmele cu care îmi era capul împuiat? Dar era de atunci în mine o siguranţă că are să mi se izbândească un vis pe care nu îl formulam şi nu îl formulasem niciodată". I s-au întâmplat multe lui Vasile Voiculescu, dorite şi nedorite, a trăit nelinişti, suferinţe şi răni predilecte unui destin ieşit din comun, plin de semnificaţii. Pe parcursul vieţii sale, a existat întotdeauna Mesagerul, Trimisul, transferat, desigur, şi în scrierile sale. Aceste prezenţe puternice i-au livrat mesaje din alte lumi. Dacă erau îngeri, Vasile Voiculescu s-a întâlnit şi cu cei buni, dar şi cu cei căzuţi.
În 1958 fusese acuzat de subminare a autorităţii naţionale, prin participarea sa la întrunirile "Rugului Aprins", care aveau loc la Mânăstirea Antim. "Rugul aprins" dorea să reînvie mişcarea ortodoxă isihastă în România. Orice avea legătură cu religia era numit de autorităţi "misticism", iar misticismul era asociat în mod abuziv legionarismului. În acel context, Vasile Voiculescu a fost condamnat la cinci ani de temniţă grea. Manuscrisele găsite în camera sa au fost confiscate de autorităţile comuniste. Vasile Voiculescu era bolnav de tuberculoză şi avea 74 de ani. Fiul său, Radu Voiculescu, avea să explice: "Arestarea s-a produs în momentul începerii campaniei regimului împotriva oamenilor de cultură, după 1956. Trebuiau decapitaţi intelectualii".
În 1962, Voiculescu a fost
