Din văzduh, cumplitul Vodă cerne norii de zăpadă /Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă...
Nu, nu suntem în „Iarna" lui Alecsandri, ci în România lui Băsescu. O ţară care, poftim, o ţine din dictatură-n dictatură: când ne slăbeşte tiranul de la Cotroceni, ne cocoşează generalul Iarnă. Avem informaţii, pe surse, că ăştia doi sunt pe mână...
Istoria va reţine că, după 13 zile de proteste şi două de vreme rea, regimul Băsescu a scos Armata în stradă (ca în 1989!). Emil Boc a dat-o pe teleconferinţe (aşa făcea şi Ceauşescu!), căruia crivăţul, fraţi români, i-ar putea oferi pretextul de a introduce starea de necesitate pe întreg teritoriul ţării (e clar, suntem în dimineaţa de 22 decembrie 1989!).
Cel mai tare s-a păcălit Petre Roman, care, obişnuit să acţioneze „la pont", a ieşit din nou la baricadă. (De data asta fără pulover, pentru că n-a mai fost doamna Mioara să i-l tricoteze; cântăreaţa de-acum, se pare, nu se pricepe la andrele.) Azi, Petrică e aşteptat la balcon, mâine la Guvern, iar poimâine la Apaca.
Manifestanţii din nămeţi, luaţi ostatici pe şoselele din Bărăgan, strigă tare, să se audă până în cerdacul dictatorului: „Jos zăpada ticăloasă! Jos gerul trădător!", „Afară, afară / cu viscolul din ţară!" şi, într-un registru mai contondent, „Ieşi afară / zăpadă ordinară!".
Paraşutat pe Autostrada Bucureşti - Piteşti, Emil Boc a pus mâna pe lopată şi ne-a arătat cum se dă zăpada la o parte. Iarăşi comparaţie: Ceauşescu punea o mistrie de mortar la fiecare deschidere de şantier. Ca unul care s-a împrietenit la viaţa lui şi cu lopata, şi cu mistria, certific faptul că: 1. domnul Boc chiar ştie să dea la lopată (deci are oricând o meserie asigurată); 2. tovarăşul Ceauşescu era total neîndemânatic la mistrie. Se vede treaba că, în copilărie, actualul prim-ministru a făcut multe pârtii la Răchiţele, în gospodăria lui Nuţu a Năi
