Din punctul meu de vedere, toate doctrinele, oricat de rafinate, propuse de asa-zisa „stiinta economica", au esuat, mai devreme sau mai tarziu, in practica, in confruntarea cu realitatea. Bazat pe axiome false, mainstreamul actualei stiinte neoclasice e astazi depasit. Are dreptate Pascal Buckner sa considere ca stiinta economica a preluat discursul oracular, sibilinic, ce poate fi interpretat in fel si chip, de aceea nici nu am avea de-a face cu o veritabila stiinta. Se cauta noi abordari, noi solutii, unei problematici tot mai complexe, pe care singuri am complicat-o inutil, de fapt, in dorinta de a parea cat mai „stiintifici", prin indepartarea de principiile clasicilor si prin lacomia noastra lipsita de masura si de buna cuviinta. Ca orice activitate umana, economia ar trebui sa se inspire din legile divine ce structureaza universul,kosmos-ul (care in greaca inseamna ordine materiala, emotionala si spirituala, deopotriva). Fiinta suprema nu este comprehensibila decat prin atributele sale: bine, adevar, frumos, dreptate, iubire, compasiune, iertare, intelepciune, armonie. Acestea ar trebui sa fie principiile pe care sa se bazeze gandirea si activitatea umana a economiei. Sa recunoastem ca ele au fost uitate odata cu desacralizarea societatilor si ca in locul lor am instalat un materialism grosier si un egoism feroce, o lacomie debordanta si o mercantilizare oarba, care numai bine nu pot aduce. Desi este scris ca „in sudoarea fetei tale iti vei manca painea ta", munca s-a demonetizat ca norma sociala si mijloc de recuperare a altitudinii spirituale la care am fost creati, crescand proportional cantitatea de lene. In Suedia, de pilda, lenea este considerata o boala, iar „bolnavilor" li se acorda ajutoare sociale. Asadar, se cauta doctrine noi, mai ales ca e vreme de criza si cele vechi nu mai pot fi reesapate. Acceptand de mult determinantele spiritual- religioase a